Istoricii din întreaga lume scriu despre recesiunea cea mare și rea care a plecat din SUA anului 1929 și care a bântuit cu furie până-n 1933 sau chiar până la declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial în septembrie 1939. Fenomenul a fost descris pe larg și economiștii l-au analizat din punct de vedere științific sub toate aspectele. Ziariștii l-au popularizat din dorința de senzațional și de afirmare personală. Sistemul capitalist de producție a fost de vină pentru toată nenorocirea și acest adevăr științific a rămas în paginile cărților și ale presei mondiale. Meciul virtual este plin de reluări ale temei și mereu sunt descrise alte recesiuni, depresiuni și chiar depresii economice. Oare să fie adevărat ce-au scris înaintașii sau a fost doar o perdea de fum pentru a ascunde realitatea crudă?
Adevărul este că în epocă industria metalurgică a continuat să livreze mult metal de calitate către restul economiei și cel mai mult au înflorit afacerile din domeniul construcțiilor de mașini, statele epocii fiind cei mai mari clienți. Din păcate, guvernele comandau mijloace de distrugere cât mai multe și mai perfecționate. Chiar pe 26 noiembrie 1929, aproape de momentul începerii crizei, conducătorii japonezi inaugurau lucrările la portavionulRyujo, cel ce trebuia să fie doar o mașină de antrenament în vederea realizării marilor unități de escadră. Avea aproape 180 m lungime și o lățime de 20,3 m pentru a putea să ducă 48 de avioane. A fost primit în rândurile flotei tocmai în anul 1933, un hangar plutitor fiind deosebit de complicat și de costisitor. Era mult mai lung decât navele comerciale ale epocii. SUA nu putea să rămână în urma concurenței și a fost pus în șantier Ranger. Lucrările au durat în perioada 1931 – 1934 și lungimea finală a fost de 234,4 m și se putea căra la bord în mod obișnuit 76 de avioane de calitate. Un portavion era o investiție uriașă și numai SUA, Japonia și Marea Britanie au putut să construiască vapoare viabile pentru luptă în largul oceanelor.
Conducerea de la Paris dorea să încerce să nu piardă cursa pentru supremație mondială și în anul 1927 a fost pus în șantierCommandant Teste, dar aceasta era doar o navă purtătoare de hidroavioane și a fost finisată în 1932. Era o construcție metalică lungă de 167 m și purta cel mult 26 de aeronave. Blindajul din cel mai bun oțel ajungea la o grosime de 80 mm. Nu era utilă în lupta cu portavioanele, dar putea să lovească submarinele sau să descopere escadrele inamice ce nu dispuneau de acoperire aeriană.
Se scrie că mlaștina recesiunii nu putea să fie asanată prin hotărârile elitelor vremii, dar în SUA s-a luat decizia construirii unităților USSYorktownși USSEnterprise. CV-5 a fost început la 21 mai 1934 și a fost gata în septembrie 1937. Era o bijuterie a tehnicii navale prin lungimea de 251,4 m și lățimea punții de 33,4 m. Putea să poarte pe punte și-n hangarul închis 90 de aparate de zbor cu diferite destinații. Cele două nave erau prețuite la 40 de milioane de dolari neechipate de luptă. Este interesant de observat că România a luat în 1930 o sumă de opt milioane de dolari și a concesionat folosirea tuturor telefoanelor pe timp de 20 de ani către o companie americană. Bani erau gârlă, dar au fost folosiți pentru a obține și mai mult profit pentru elitele obsedate ale timpului și soarta maselor era lăsată în contul guvernelor, cele ce ajutau și mediul privat prin masive comenzi militare.
Portavionul avea un cost de producție ridicat și nici întreținerea nu era ieftină. Rezervoarele de combustibil erau deosebit de copioase și numai USSEnterpriseputea să primească 6.500 t de mazut la un plin. Se adăuga încărcătura de kerosen de aviație, protejată în mod deosebit din cauza inflamabilității deosebite. Cheltuielile erau amplificate prin cererea de avioane de producție specială, cele ce se demodau rapid și erau înlocuite pentru formarea unor escadrile cu o forță de izbire deosebită. Nimic nu trebuia să fie vechi la bordul aerodromurilor plutitoare.
Lupta în trei pentru dominație asupra vastelor spații lichide ale planetei s-a dus în trei, dar SUA și Japonia au fost statele care au putut să dezvolte escadre de atac pentru confruntări de amploare și s-a investit enorm în flote. Marea Criză Economică a izbucnit din cauza dirijării fondurilor bugetare către distrugere și nu spre creație. Elitele vremii au fost cele responsabile de toate nenorocirile generate în epocă, inclusiv de începerea unui nou război mondial. S-a dat vina pe sistemul de producție capitalist pentru a se ascunde nemerniciile celor ce sunt renumiți prin cărțile de istorie, au statui sau chiar sunt văzuți ca niște sfinți.
Sursă imagine:Wikimedia Commons