Recesiunea economică se presupune că a pornit din SUA în urma prăbușirii bursei cea plină de speculații și un val de sărăcie a lovit întreaga populație a planetei. Nici România Mare nu putea face excepție de la regulă și Cosmin Pătrașcu Zamfirache a scris un articol pentru Adevărul.ro din care rezultă că populația din statul apărut în urma Marii Uniri trăia într-o extremă sărăcie și nu se mai cumpăra decât strictul necesar pentru masă. O duceau bine numai cei ce făceau parte din elitele societății și sărăcia a dus în cele din urmă la atașamentul de mișcările extremiste. Un astfel de articol n-a fost realizat nici măcar de către politrucii comuniști.
Adevărul este că România Mare, cea care avea o grea moștenire după distrugerile din Primul Război Mondial a cunoscut o dezvoltare uimitoare chiar și-n epoca de criză economică, dar, conform tradiției, banii ajungeau mulți sus și puțini jos, politicienii fiind renumiți pentru metodele de acumulare primitivă de capital. Se construia masiv în țară și fix în anii recesiunii a apărut Palatul Telefoanelor, cea mai înaltă clădire din București. Se trecea la utilizarea structurilor din metal și a betonului, ceea ce implica trecerea la producția de ciment. Trenurile puneau în mișcare milioane de tone de marfă grea și materialele de construcție erau transportate pe calea ferată spre localitățile urbane. Blocurile începeau să fie o modă în centrul capitalei, acolo unde terenurile erau scumpe.
Industria timidă de care se discuta în articolul postat pe 6 august 2024 începea să fie la nivel de mari fabrici și se căuta forță de muncă, orașul București sporind cu peste 32.000 de persoane în fiecare an din 1930. Uzina Malaxa din București reușea să acopere o parte din necesarul de locomotive al țării și celelalte veneau de la Reșița. Nu se mai importau mijloace de tracțiune feroviară. Industria aeronautică livra material volant prin fabrica I.A.R. Brașov și astfel importurile au fost reduse. Alte două uzine aeronautice funcționau în capitală. Sporea numărul de mijloace auto de transport și a crescut astfel cererea de combustibil lichid. Rafinăriile din Prahova funcționau la capacitate pentru a onora cererile la export. Erau afaceri grele cu aurul negru și începea să fie cerut combustibil de aviație. A sporit în timpul recesiunii cererea de metale prețioase și au fost obținute producții în creștere de aur și argint. Producția industrială creștea de la an la an pentru a satisface cererea în creștere a unei populații urbane ce era în căutarea traiului bun. Numărul de angajați din întreprinderile de importanță națională a tot sporit după 1930 și erau căutate persoanele instruite și dedicate. Se extindea rețeaua de electricitate și cea mai mare hidrocentrală, cea de la Dobrești, trimitea energia electrică spre capitală prin conductori ce suportau 110.000 V. Erau aduse utilaje din Occident și se mergea în epocă pe calitate. Forța brațelor era din ce în ce amplificată de puterea motoarelor importate.
Comerțul era în floare în epocă și cantitatea de mărfuri era în creștere. Magazinele de lux erau în centrul marilor orașe și nu duceau lipsă de clienți. Minoritatea evreiască avea afaceri frumoase în domeniu și în sectorul bancar. Restaurantele și cofetăriile renumite, precum Casa Capșa, erau locuri de întâlnire pentru lumea bună.
Se construia masiv în mediul urban și-n cel rural, toată populația fiind în căutare de capital în vederea obținerii de bunuri de prestigiu, locuințele mari fiind simbolul succesului. Cum omenirea este lipsită de caracter, s-a dus permanent o luptă dură de îmbogățire, ceea ce genera ură socială împotriva celor cu avere, fenomen specific tuturor societăților.
Istoria a fost scrisă în ultima vreme numai prin sublinierea aspectelor negative din societate și această orientare a permis dezvoltarea curentelor extremiste de gândire. Acestea sunt o bună dovadă de contagiune mentală și nu aveau legătură în mod special cu situația economică. Să nu se uite că mereu sunt amintite producțiile record de dinainte de război și comuniștii aveau o obsesie să se refere mereu la anul 1938, cel mai bun din punct de vedere economic. Nici nu mai conta că au trecut decenii de la acele realizări de mărfuri.
Perioada interbelică a fost o epocă de dezvoltare economică, dar a venit Al Doilea Război Mondial și Uniunea Sovietică a nimicit cea mai mare parte a realizărilor interbelice prin bombardamente, jaf și despăgubiri de război. România Mare a fost nenorocită de politicile duse de Kremlin și nu de cele generate de peste ocean.
România Mare a fost o adevărată mină de bunuri pentru Uniunea Sovietică, toate fiind acumulate în perioada interbelică și n-a contat originea lor capitalistă.
România Mare n-a fost o lume perfectă, dar nu trebuie să fie creionată drept doar un univers al cămătarilor și al oamenilor săraci. Armata Roșie a strâns cu mitraliera bunuri la care nici nu se visa în patria socialistă și a reușit să contribuie la foametea cumplită din 1946-1947. Sărăcia lucie de care vorbește autorul a venit de dincolo de Nistru.
Sursă imagine: Facebook/Iubim Slatina