Fenomenul economic devastator ar fi început în SUA în octombrie 1929, a afectat întreaga planetă și nu s-a terminat până când n-a început un nou război mondial. Specialiștii au scris că a fost un cumplit marasm economic, șomaj și o cumplită scădere a nivelului de trai. A fost o criză de supraproducție, dar populația s-ar fi văitat că nu sunt bani pentru a cumpăra mărfuri. Sistemul economic din lagărul capitalist nu funcționa și chiar erau specialiști ce priveau cu plăcere la cifrele prezentate de către Stalin și Mussolini. Obsesiile pentru bani și rentabilitate duceau la pierderi de rațiune și se dezvolta un cult periculos pentru dictatorii criminali.
Realitatea a fost că afacerile au mers din plin în perioada 1929 și 1939 și a existat chiar o supraproducție de obiecte de prestigiu pentru accelerarea acumulărilor de capital. Patronii și statele se întreceau în construcții prin care să demonstreze superioritatea sistemului capitalist în varianta locală și fabricile nu duceau lipsă de comenzi.
Marea Britanie avea pretenția că era stăpâna marilor și a cerut șantierelor navale să construiască un pachebot care să demonstreze că superioritatea proiectanților Londrei este de neconceput. A fost lansată în anul 1930 nava RMS Queen Mary a ajuns să facă voiajul inițial în 1936 și era un gigant lung de 310,7 m și care putea să transporte 2.140 de pasageri la o cursă. Consumul de carburant putea să urce la 1.000 de tone pe zi, ceea ce implica un cost deosebit de utilizare. Trebuia cu orice preț să fie depășite caracteristicile vaporului SS Bremen, cel ce avea 286 m lungime și rezervoarele de combustibil erau capabile să primească 7.552 t. Chiar dacă Germania nu avea o producție semnificativă de țiței, statul trebuia să facă din 1929 importuri în creștere. SS Europe a intrat în funcțiune începând din martie 1930.
Conducerea de la Londra era stresată și de performanțele realizate de vaporul italian SS Rex, simbol al fascismului. Acesta era lung de 268 m și putea să ajungă la un număr comparabil de pasageri. A fost construit în perioada 1930-1932 și a început să se remarce prin viteză. Superioritatea tehnică și capacitatea mare de transport erau caracteristici ce deranjau pe o piață unde nu era loc pentru multe firme. În plus, era dublat de SS Conte di Savoia, plecat în prima cursă în 1932. Avea doar 248 m, dar sublinia pretențiile Romei la o influență mondială. Conducătorii trăiesc mereu într-o lume fantastică și pierd repede contactul cu realitatea.
Franța, având un vast imperiu colonial, nu putea să piardă cursa pentru hegemonie maritimă și a fost pusă în 1931 chila navei Normandie, cea care ajungea la 313,6 m și era o bijuterie din punct de vedere artistic. A pornit în cursă în 1935 și a depășit concurența statului din Mediterana. Vaporul francez lua la bord 7.000 t de mazut și avea nevoie de o tonă de combustibil pentru a înainta numai un kilometru. Cum Parisul nu dispunea de rezerve consistente de petrol în metropolă, cheltuielile cu vaporul de prestigiu generând costuri mari. Nu conta că era recesiune atunci când în joc erau interese deosebite. Concurența britanică nu s-a lăsat mai prejos și a apărut în perioada 1936-1938 RMS Queen Elizabeth cu o lungime de 314,2 m și înălțimea de 71 m. Se spune că putea să fie casă pentru 2.283 de persoane din cele trei categorii de pasageri.
Este greu de înțeles cum istoricii, jurnaliștii și economiștii au putut să mintă în cele mai jalnice moduri timp de decenii din moment ce industria grea primea comenzi de construcții metalice gigantice. Se poate spune că erau însă probleme economice mari și patru vapoare nu însemnau prea mult la scară planetară. Problema este pentru conservatorii în ale economiei că șantierele navale americane construiau pacheboturi de lux. Se făcea totul pentru a dezvolta legăturile comerciale în Pacific. Chiar și autoritățile din România au achiziționat nava Transilvania în anul 1938 pentru a putea transporta 412 persoane. Luxul orbitor colectiv nu era plăcut pentru elitele epocii și yachturile simbolizau prestigiul social. Nava Nahlin a fost lansată pe mările lumii și era în 1930 una din cele moderne și mai mari în domeniu. Chiar dacă se zice că bugetul României nu era prea bogat în export cu cererile populației și ale statului, guvernul a decis că regele merită un iaht și a cumpărat în anul 1937 cu 120.000 de lire sterline bijuteria plutitoare.
Erau construite în epocă petroliere pentru a asigura combustibilul necesar flotelor civile și militare. Cererea de petrol era deosebită și afacerile din domeniu înfloreau. Se poate scrie că se putea mai bine din punct de vedere financiar, dar investițiile în lux au fost consistente și nu țineau cont că ar fi fost recesiune. Era o lume prosperă ce plutea pe marea de oameni mărunți.
Pofta de arginți a fost permanent în creștere și lupta firmelor pentru resurse și piețe de desfacere a dublat-o pe cea a statelor. Ieșirea din criză ar fi fost rezolvată prin comenzile de stat pentru dotarea armatelor, ceea ce nu înseamnă o dezvoltare firească. N-a existat o lipsă de comenzi în domeniul naval și totuși specialiștii se plâng mereu că a fost recesiune. Dimpotrivă. Se construia prea mult și costisitor în sectorul civil.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
