Anul 1929. O recesiune s-a produs în SUA prin prăbușirea bursei din New York și apoi s-a întins la nivel planetar. A fost un prăpăd economic din care a rezultat un nou război mondial. Fenomenul a fost descris pe larg de către economiști, istorici, jurnaliști și politicieni, ceea ce înseamnă că nu are rost o repovestire a faptelor. Mereu este amintită și comparată cu alte situații de scădere a cifrei de afaceri. A trecut aproape un secol de la evenimente și nu este Criză Economică la capitolul redactare de articole și cărți, spațiul virtual fiind generos umplut cu tot felul de opere colorate și pline de grafice. Toată această cantitate de vorbe are însă o singură calitate: acoperă adevărul.
Ce s-a întâmplat în perioada 1929-1933, cu extindere până-n 1939? Explicația este una foarte simplă și stă în modul de gândire american. Patronii au obiceiul să renunțe la ceea ce nu le aduce suficient profit și nu prea au timp de atașamente și regrete în cursa nebună pentru acumularea de capital. Se renunță la tehnologiile vechi pe bază de cărbune și se trece la folosirea masivă a petrolului. Crește și interesul pentru electricitate. Se produce un fel de năpârlire a economiei americane ca la reptile și resturile erau abandonate sau reciclate ca fier vechi. Fabricile noi aveau utilaje noi, de productivitate ridicată și un consum mai scăzut de energie.
Marea Criză Economică este și o epocă de expansiune planetară a capitalului american. Firma Ford avea fabrici deschise pe toate continentele și oferea tehnologie chiar lui Stalin, marele dușman al capitalismului. Banii n-aveau miros nici în secolul al XX-lea și capitalul colabora perfect cu stăpânul lagărelor de exterminare în vederea obținerii de profit.
Marea Criză Economică n-a existat. A fost o perioadă în care s-au făcut mari investiții și s-au pus bazele progresului din anii următori. Nu conta soarta celor mulți și cei care nu se angajau în cursa nebună a acumulării de capital erau striviți de cei dornici să fie și mai bogați. Stalin strivea mulțimile de oameni din lumea satului pentru a avea forță de muncă în cursa industrializării cu tehnologie americană. Producția de mărfuri noi s-a împletit cu cea de armament și Al Doilea Război Mondial a fost acea epocă în care capitalul a obținut fonduri și a zdrobit lumea veche în căutarea unui nou profit. Blocul comunist și cel capitalist au strivit societățile ce încă aveau un stil de viață tradițional și au trecut la dezvoltarea unei lumi în care omul este o mașină ce lucrează în stil automat pentru a face mașini, cele ce distrug creațiile generațiilor precedente.
Marea Criză Economică n-a existat și chiar a fost o epocă de prosperitate pentru elitele capitaliste și pentru nomenclatura comunistă. N-au dus-o rău nici cei din clasa de mijloc și se acumulau averi frumoase. Existau însă și regiuni cu populație nefericită, cum ar fi cele dependente de industria cărbunelui sau cele cu oameni nenorociți de deciziile liderilor comuniști de la Moscova.
Marea Depresiune despre care se tot învață prin facultățile de Istorie și de Economie a fost o perioadă de timp în care afacerile au fost accelerate și producția de mărfuri a sporit împreună cu consumul. Chiar cererea de armament și de echipament militar era o mană cerească pentru firmele care erau strâns legate de guverne. Contractele se semnau rapid dacă exista ceva generozitate din partea patronilor și a lui Stalin.
Trebuie să se schimbe perspectiva despre crizele economice și financiare, cele despre care se scrie prea mult și superficial.
Omenirea s-a schimbat la față radical în perioada 1928-1933 și procesul a continuat până la izbucnirea războiului mondial.
Sursă imagine: Wikimedia Commons