clasa de nave northampton
2

Marea Criză Economică și produsele speciale ale industriei mondiale

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 20 Iulie 2024 | Nr. 744

Se scrie prin cărțile de știință că în SUA anului 1929 a izbucnit o recesiune economică din cauza prăbușirii bursei și astfel șocul s-a extins la scară planetară din cauza viciilor sistemului capitalist de producție. S-a ajuns astfel la o prăbușire a nivelului de trai și tensiunile sociale au dus la promovarea curentelor extremiste și acestea au generat un nou război devastator începând oficial de la 1 septembrie 1939.

Realitatea este diferită de ceea ce repetă savanții și formatorii de opinie din presă și omenirea a fost mereu ademenită de diferite cercuri de putere cu tot felul de iluzii. Adevărul este că industria americană duduia și mărfuri speciale ieșeau pe porțile fabricilor, dar nu ajutau la creșterea nivelului de trai. Astfel, în anul 1928, au fost puse chilele a șase vapoare ce aveau fiecare o lungime de 180 m și un deplasament de 9.200 t. Nu păreau să fie costisitoare și au fost finalizate până-n 1931. Se adăugau celor două din Clasa Pensacola ce aveau câte 10 piese de calibrul 203 mm. Au înghițit oțel de calitate superioară și n-au produs ceva util societății deoarece erau nave militare de tip crucișător greu și aveau la bord nouă tunuri de calibrul 203 mm. Aparțineau Clasei Northampton și erau adevărate cetăți plutitoare. Au fost umplute cu proiectile de calibrul 203 mm, muniție de 127 mm, muniție antiaeriană și torpile. Se adăugau 1.400 t de petrol, ulei, lichid hidraulic etc. Armarea unui astfel de gigant plutitor, cel ce combina viteza cu puterea de foc, era un coșmar logistic, dar economia SUA putea să realizeze și să echipeze șase unități în aceiași timp.

Crucișătorul greu era dificil de realizat din cauza consumurilor ridicate de aliaje speciale, dar statul democratic avea resurse din plin. Uniunea Sovietică a încercat să producă nave în serie, dar industria a fost depășită și nu s-a putut ajunge decât la tunuri de calibrul 180 mm. Stalin era complet nemulțumit de astfel de performanțe ale uzinelor mecanice în care a investit masiv pentru a aduce tehnologie de ultimă generație. Marinarii români visau la cel mult un crucișător ușor, dar și acesta a fost prea scump în raport cu bugetul statului.

Se scoate scrie că doar șase nave nu puteau afecta evoluția economiei, dar în 1930 au fost puse chilele celor doua unități ale Clasei Portland și acestea au fost finisate până-n 1933. Au început în 1930 să apară și chilele unităților din Clasa New Orleans, șapte vapoare fiind finisate până-n 1937.

Au fost finalizate în perioada 1926-1939 18 crucișătoare grele ce nu aveau egal la capitolul artilerie. Se spunea și se scrie că nu erau fonduri și că industria nu funcționa, dar a apărut din ceață o întreagă flotă de crucișătoare grele, cele ce urmau să se integreze în escadre compuse din alte nave principale sau să formeze flotile pentru escortarea unor convoaie comerciale. Puteau să efectueze și raiduri pe rutele maritime la nivel de oceane. Puteau efectua și bombardamente asupra unor ținte de pe litoralul statelor inamice.

Economia americană livra ceea ce se cerea din partea autorităților de la Washington și cursa înarmărilor a dus la afectarea nivelului de trai de pe toată planeta. Fiecare mare putere avea propriile programe de înarmare și nu se mai ținea cont de nevoile populațiilor. Importanta era victoria în cursa pentru supremație mondială, nivelul tehnologic al armamentului asigurând și vânzarea mărfurilor scumpe.

Industria americancă dispunea de șantiere navale în care să fie modernizate sau asamblate cele mai puternice nave militare și oțelul de înaltă calitate a curs în valuri. N-a existat lipsă de comenzi, ci era chiar o supraproducție de armament de înaltă tehnologie și partea alocată nevoilor populației a fost diminuată drastic și s-a ajuns chiar la o foamete cumplită în Uniunea Sovietică.

Marea Criză Economică a fost o consecință a politicilor de înarmare și cursa spre un nou război a început încă din anul 1926, crucișătoarele grele fiind adevărate cuirasate în miniatură, și industria metalurgică a oferit cele mai bune aliaje pentru tunuri, proiectile și blindaje. Amiralii din întreaga lume doreau tunuri cât mai mari și mai multe, detaliile economice fiind lipsite de semnificație pentru cei ce doreau vărsare de sânge la momentul oportun.

Sursă imagine: Wikimedia Commons