Marea Recesiune a izbucnit în urma prăbușirii bursei din New York în toamna anului 1929 și s-a extins la nivel planetar până când a izbucnit un nou conflict mondial. Au încercat politicienii să se opună, dar puterile lor au fost prea slabe pentru înfrângerea unui adevărat tsunami care a măturat piețele naționale. Descrierea marasmului economic a fost făcută pe larg de către istorici și economiști și fiecare a realizat opere în funcție de talentul științific și literar. Această repetare insistentă te duce repede cu gândul la ideea că există interesul profund pentru ascunderea unor realități sau este vorba de o comoditate intelectuală a elitelor economice.
Uniunea Sovietică era un paradis al muncitorilor și țăranilor și nu era supusă regulilor economice capitaliste. Dovadă sta mereu producția în creștere la toate mărfurile importante și sporirea accelerată a numărului de fabrici după ce Iosif Stalin a dat ordin să înceapă industrializarea forțată. În timp ce Occidentul era sub presiunea supraproducției și a șomajului, fabricile sovietice se înmulțeau de la o zi la alta. Chiar economiști renumiți erau uimiți de miracolul comunist și vedeau în planificarea riguroasă singura soluție pentru ieșirea din recesiune. Iosif Stalin era un personaj încântător pentru mediul de afaceri din moment ce cumpăra fabrici întregi și apela la specialiști străini pentru modernizarea capacităților industriale. Uriașa hidrocentrală de pe Nipru a fost ridicată cu ajutorul unor ingineri se peste ocean. Fabrica de tractoare de la Stalingrad a fost adusă din statul imperialist cu ajutorul unui adevărat tren de vapoare. Ford a vândut o uzină întreagă ce putea să livreze camioane.le necesare accelerării ritmului de dezvoltare a activităților economice. Totuși, nivelul de trai al maselor populare nu dorea să crească. Dimpotrivă. O foamete cumplită a bântuit în Ucraina și alte regiuni ale vastului imperiu ideologic și a cauzat moartea a cel puțin cinci milioane de persoane în anii 1932 – 1933. Moscova a mers tot înainte și oficialii anunțau noi triumfuri pe frontul economic. Nimic nu rezistă unui adevărat bolșevic! Oare care să fi fost explicația pentru sărăcia ce bântuia prin Uniunea Sovietică?
Realitatea era că uzinele mecanice duduiau, dar nu realizau mărfuri interesante pentru populație sau calitatea acestora lăsa mult de dorit pe piețele externe. Oare ce realizau atunci întreprinderi în care intrau mii de muncitori zilnic? Explicația este una simplă: armament pentru revoluția mondială. Iosif Stalin cerea din ce în ce mai mult și directorii puși de partid făceau totul pentru îndeplinirea planurilor. Nu era recomandat să se comită erori în domeniul industriei speciale și pentru liderul de la Kremlin totul era special. O mașină zburătoare ce putea să forțeze apărarea antiaeriană și formele de relief era avionul de bombardament strategic Tupolev TB-3 ce a avut primul zbor în anul 1930, asamblarea primului prototip fiind începută în octombrie 1929, adică în același timp cu începerea Marii Crize Economice. Varianta din 1933 avea o masă de 10.967 kg și avea nevoie de 7.900 l de carburant pentru îndeplinirea unor misiuni la mare distanță de baze. Au fost asamblate 160 de exemplare în 1932 și 307 în anul 1933, trei uzine lucrând la asamblarea gigantului înaripat. Totalul a fost de 818 exemplare, dar aparatul s-a învechit și util era la transport. Aripile late erau bune și pentru lansarea de parașutiști.
Aviația strategică nu era utilă pentru apărarea imperiului ideologic și nici pentru bunul mers al economiei. A fost normal să apară sărăcie și foamete în cel mai mare imperiu ideologic. Popoarele uniunii au fost sacrificate pentru dezvoltarea unei aviații cât pentru cucerirea întregii planete.
Sursă imagine: GetArchive