fabrica i.g.farben
1

Marea Criză Economică și progresele industriale speciale

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 3 Martie 2024 | Nr. 517

Istoricii contemporani tot repetă că a fost o cumplită recesiune în perioada 1929-1933, dar marasmul din domeniul afacerilor s-ar fi întins până la declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial în 1939, comenzile militare masive din partea statelor fiind o adevărată gură de oxigen pentru patroni. Primele semne ale depresiunii mediului de producție ar fi fost înregistrate încă din anul 1928, dar s-a luat drept început al nenorocirii prăbușirea bursei americane din octombrie 1928. Evenimentele au fost descrise pe larg de către specialiști și nu mai are rost să fie repetate poveștile realizate de către cei ce aveau titluri academic și celebritate.

A fost publicată în 1939 lucrareaContribuții la problema materiilor prime în Româniași volumul al doilea trata problema petrolului pe plan local și mondial. Se considera în acei ani că țițeiul are rezerve reduse și urma să fie epuizat în scurt timp, ceea ce impunea găsirea de soluții pentru a asigura combustibilul necesar motoarelor termice. Era dat exemplul firmei I.G. Farben, cea care încerca să obțină benzină plecând de la cărbune prin hidrogenare. A fost ridicată o fabrică imensă în anul 1928 lângă Merseburg și capacitățile industriale au tot fost extinse astfel încât în 1935 ocupau opt kilometri pătrați și erau necesari 11.000 de angajați pentru asigurarea funcționării instalațiilor ce lucrau și la presiuni de200 de atmosfere. Utilaje gigantice au fost puse în mișcare pentru decopertarea solului și apoi pentru extragerea de lignit în carieră, mult mai ieftin decât prin mineritul clasic. Pompe uriașe asigurau consumul de apă al uzinei, mai mare decât cel al orașului Berlin.

Capacitatea de producție de la Leuna nu era rentabilă din punct de vedere economic, dar a fost finanțată pentru a se asigura o sursă de combustibil în caz de război, cărbunele fiind interesant doar pentru locomotive. Nu se putea asigura aprovizionarea diviziilor motorizate și generalii nu se puteau gândi la o desfășurare a luptelor în stilul celor din Primul Război Mondial.

Bani existau, dar erau investiți în gigantice construcții cu destinație militară și nivelul de trai nu putea să se îmbunătățească la nivelul poporului mărunt. Mediul de afaceri se descurca de minune, dar mereu era loc de mai bine și mai mult.

Sursă imagine:Wikipedia