Orice carte de istorie contemporană conține informația că a început o recesiune cumplită în octombrie 1929 în urma prăbușirii bursei din New York. Descrierile fenomenului au fost numeroase și popularizare intens prin presă și manuale. Documentarele de televiziune și mediul virtual au inoculat și mai mult tezele lansate din perioada interbelică. S-a scris atunci că a fost sărăcie și că fabricile nu produceau mărfuri pentru piață.
Minciuna s-a răspândit universal și este dificil de eliminat din mediul universitar și academic. Repetarea unor teze indică în mod sigur o perdea de fum pentru ascunderea adevărului, cam neplăcut pentru elitele vremii. Adevărul era că SUA a început în 1926 să construiască două crucișătoare grele dotate cu tunuri de calibrul 203 mm din Clasa Pensacola. Au fost nave concepute de la zero cu noi tehnologii costisitoare. Salt Lake City a fost comisionat exact pe 11 decembrie 1929, aproape ca un cadou de Mare Criză Economică și USS Pensacola l-a urmat în luna februarie a anului 1930. Prețul limită pentru un astfel de vapor ajungea la 11 milioane euro dolari, o sumă colosală în acele vremuri. Numai două nave nu puteau să afecteze o economie înfloritoare, ceea ce pare corect.
Cei doi giganți erau dotați cu câte 10 guri de foc de calibrul 203 mm și aceste arme erau deosebit de greu de asamblat. Numai câteva state aveau industria capabilă să producă astfel de obiecte metalice și nici măcar Uniunea Sovietică n-a fost capabilă să atingă nivelul tehnologic american. Marinarii americani se plâng și astăzi că nu exista suficientă protecție prin blindaj, dar centura laterală avea o grosime ce ajungea la 102 mm din cel mai bun oțel. Era un aliaj care nu putea să fie fabricat în industria unui stat precum România Mare.
S-a scris că fabricile nu realizau suficiente mărfuri, dar au fost asamblate până la 16 februarie 1939 18 crucișătoare grele, o întreagă flotă ce avea unități din ce în ce mai moderne. Armura turelelor de pe USS Wichita a ajuns în partea frontală la o grosime de 203 mm. Era o adevărată cetate din oțel pentru a face față inamicilor comparabili prin armament. Artileria principală a fost standardizată la nouă guri de foc, excepție făcând primele două unități.
Construirea vapoarelor nu însemna terminarea cheltuielilor. Dimpotrivă. Numai USS Wichita avea nevoie de cel puțin 1.344 t de combustibil lichid pentru o misiune. Erau necesare proiectile pentru armele principale, medii și antiaeriene. Proiectilele nu erau de criză și au ajuns la o masă de 152 kg. Autoritățile de la Washington erau generoase cu materialele strategice și contau puțin problemele sociale.
Flota întreagă era protejată de aparatele de zbor de pe portavioanele ce nu aveau egal în lume. Se adăugau cuirasatele cele mai bune din lume. Toate unitățile US Navy erau mari consumatoare de petrol, dar această trecere a lăsat fără cuvinte mediul de afaceri din întreaga industrie a marilor puteri. Cărbunele nu mai era interesant pentru industriași și Statele au investit în dezvoltarea unui sistem de aprovizionare cu combustibil pentru forțele armate, de la depozite până la flote întregi de petroliere.
Marea Criză Economică a implicat o dezvoltare exagerată a flotei americane și fabricile au avut de lucru de la oțelul obișnuit până la instrumentele optice de precizie. N-a existat pic de recesiune în domeniul naval, ci s-a reușit dezvoltarea unui mecanism de proiectare a forței la distanță și US Navy a devenit cea mai puternică flotă de pe planetă. Doar Japonia a încercat să țină piept colosului american.
S-a scris că nu se construiau mașini și că nu mergea economia din perioada interbelică. Statul american a comandat șantierelor navale o întreagă flotă de crucișătoare grele care să asigure superioritatea maritimă la nivel planetar și s-a muncit intens pentru realizarea unor bijuterii ale distrugerii. Nu exista concurent care să reziste unui astfel de inamic și se vede că industria americană avea cu ce să se ocupe. Istoricii au trecut cu vederea ce înseamnă impactul asamblării de cetăți metalice asupra nivelului de trai și se dă toată vina pe bursă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
