Crahul bursier din octombrie 1929 a dus la o dereglare a sistemului economic capitalist și timp de un deceniu omenirea a suportat un marasm financiar din cauza închiderii fabricilor. În plus, nici domeniul construcțiilor n-a adus venituri deosebite și activitatea a fost practic oprită. Mulțimi de istorici și economiști au repetat descrierea evenimentelor istorice și au stabilit un adevăr științific de necontestat.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris legiunile de specialiști de-a lungul timpului. Uzinele mecanice din epocă funcționau din plin și coșurile fumegânde indicau o transformare a materialelor în produse cu destinație specială. Mase de muncitori se deplasau spre fabricile ce realizau mașini în serii mici și deosebit de scumpe.
Tunul naval a fost mereu o gură de foc greu de asamblat și o adevărată gaură neagră pentru bugetele statelor. Numai o mare putere își permitea să producă și să cumpere piesele de artilerie pentru dotarea crucișătoarelor grele ce erau denumite în presă cuirasate de buzunar. Autoritățile Republicii de la Weimar doreau reînarmare pentru obținerea de prestigiu internațional și au apărut tunurile ce aveau masa de 48,2 t. Erau necesare oțeluri speciale pentru a rezista presiunilor dezvoltate de pulberile de propulsie și industria metalurgică trebuia să le producă și apoi să le modeleze până la forma dorită.
Erau guri de foc impresionante, dar nu erau satisfăcătoare pentru dotarea noilor cuirasate pe care le dorea regimul nazist. Au fost dezvoltate guri de foc ce ajungeau la o masă de 53,25 tone și Clasa Scharnhorst avea din proiect câte nouă piese de fiecare navă. Au apărut cetăți plutitoare ce erau un real pericol pentru navele britanice și doar cuirasatele puteau să țină piept visului lui Hitler.
Liderul nazist nu era interesat de problemele economice și a cerut dezvoltarea unei flote de suprafață pentru prestigiu și concurență cu Royal Navy. Au fost cerute tunuri de calibrul 380 mm și masa acestora era de 111 t. Se zice că era recesiune economică și nu mergea ceva bine în lumea afacerilor, dar problema a fost că erau prea multe comenzi pentru industria constructoare de mașini. Costurile legate de dezvoltarea cuirasatelor erau deosebit de ridicate și Al Treilea Reich n-a avut oțel suficient decât pentru finisarea a două unități din Clasa Bismarck. Metalul de calitate era prea puțin în raport cu cererile industriei militare.
Marea Criză Economică a fost provocată de cei care doreau tunuri și au dat tunuri. Germania a fost un simplu exemplu despre preocupările elitelor timpului.
Sursă imagine: Wikimedia Commons