Recesiunea a început în SUA prin prăbușirea bursei și apoi s-a extins în întreaga lume. Se știe că erau prea multe mărfuri și așa s-a ajuns în situația să fie închise fabricile, să fie mulți șomeri nemulțumiți și astfel s-a ajuns la o ascensiune a elementelor extremiste la putere, ceea ce a dus la un nou război mondial. Viciile sistemului de producție capitalist, bazat pe concurența exagerată pentru piețe de desfacere, au adus toate nenorocirile și mulți economiști se gândeau că este mai bună economia planificată a statelor totalitare, cele ce anunțau producții impresionante în presa aservită. Istoricii au repetat poveștile despre dramele epocii și au plâns după firmele dispărute în marasmul economic interbelic, cel care a ținut din 1929 până-n 1933, dar s-a prelungit chiar până la declanșarea ostilităților din Polonia.
Dacă se aprofundează datele conținute în documentele și cărțile publicate, fără să se țină cont de cele încă secrete, se ajunge foarte repede la concluzia că elitele epocii și urmașii lor au avut multe de ascuns. Istoricii au preferat să repete ceea ce a fost definit drept adevăr științific și, oricum, este greu să gândești ceva nou atunci când vrei să ocupi posturi înalte în învățământ, cercetare și politică.
Adevărul este că în era zisă de recesiune industria a năpârlit și, în același timp, a înflorit. N-a fost urmă de dezastru economic pentru firmele cu băieți deștepți la conducere. Și politicienii investeau masiv în întreprinderi de dimensiuni gigantice. Iosif Stalin a cerut să fie realizată o mașină care să bată toate recordurile și astfel popoarele sovietice să fie mulțumite de noul regim comunist, viitorul de aur al omenirii. Două fabrici din Moscova și una din Voronej au îndeplinit porunca liderului de partid și au realizat în perioada 1930-1938 819 exemplare cum nu mai existau pe planetă. Totuși, nici în Uniunea Sovietică nivelul de trai al maselor n-a vrut să crească. Mai mult. A fost o foamete cumplită în anii 1932 și 1933, dezastrul alimentar provocat de autorități fiind cunoscut sub denumirea de Holodomor. Au pierit milioane de oameni și chiar Moscova a recunoscut această nenorocire îndreptată împotriva poporului ucrainean.
Cele 819 produse n-au fost necesare oamenilor deoarece erau bombardiere strategice ce aveau menirea să nimicească uzine întregi. Cum precizia era jalnică în epocă, nu era vreo supărare dacă piereau și orașele învecinate. Construcțiile erau complet metalice și implicau cele mai bune aliaje din oțel pentru structura impozantă și cele din aluminiu formau învelișul rezistent. Varianta din 1934 avea 11,2 tone și ajungea la o încărcătură de 19,3 tone pentru o misiune îndepărtată. Se subînțelege că o mașină de zbor cu anvergură de 41,8 m era un coșmar logistic pentru întreaga țară. Capacități industriale din tot lagărul comunist livrau materii prime pentru realizarea de componente ce urmau să fie asamblate în marile uzine mecanice. Erau necesare cantități impresionante de bombe, un singur avion putând decola cu cinci tone. Încărcătura optimă era estimată la două tone.
Bombardierele strategice erau prea grele pentru a decola de pe piste cu iarbă și s-a trecut la realizarea de aerodromuri cu piste din beton. Erau necesare ateliere pentru reparații, hangare și depozite de muniții și combustibil. Bombardierul avea motoare deosebit de însetate și rezervele de benzină ajungeau la 7.960 de litri în variantele cu grupuri energetice de tip M-17, cele ce ardeau fiecare 320 kg pe oră. Acestea aveau nevoie de 120 de litri de ulei, dar varianta puternică M-34 cerea 180 l.
Personalul de zbor era format din opt persoane și alte cinci se ocupau de întreținerea permanentă pentru a ține aeronavele gata de decolare în cel mai scurt timp. Rusia Sovietică făcea eforturi financiare deosebite pentru a forma adevărate armate aeriene din bombardiere strategice tocmai în epoca zisă de recesiune. În realitate, a fost una de expansiune economică, dar destinația mărfurilor era una specială. O întreagă uzină din Voronej a fost ridicată în plină zisă Mare Criză Economică și a asamblat un număr record de bombardiere. Sărăcia a fost promovată de conducerea de la Kremlin pentru a avea armele necesare revoluției mondiale și nici astăzi istoricii nu pot să înțeleagă amploarea pregătirilor militare staliniste.
Recesiunea a fost un fenomen economic artificial și care a avut drept cauză politica de înarmare excesivă a marilor puteri și Iosif Stalin a fost cel care a bătut toate recordurile în ceea ce privește cererea de bombardiere strategice cu patru motoare și orice vis al dictatorului se împlinea.
Istoricii au scris că au scăzut livrările fabricilor, dar astfel de date demonstrează că se muncea intensiv și erau producții record. Problema era că mașinile speciale nu erau utile populației și progresului comunităților.