Anul 1929 a rămas în istorie prin faptul că a început o cumplită recesiune în urma prăbușirii bursei din New York și apoi nenorocirea s-a extins la nivel planetar. Specialiștii au tot cautat cauzele catastrofei și au ajuns la concluzia că prăpădul a avut originea în viciile de funcționare ale sistemului capitalist de producție. Politicienii, patronii și savanții au vrut să limiteze efectele crizei, dar nu s-a putut opune rezistență și oamenii s-au descurcat după posibilități.
Aceasta ar fi pe scurt descrierea marasmului economic care a ținut până în septembrie 1939. Este evident că n-au fost vinovați și conducătorii epocii au rămas în manuale și au mari statui. Oare să fie adevărate teoriile clasice?
Nici pe departe. Politicienii perioadei au fost catastrofal de slab pregătiți și au făcut totul pentru a agrava sărăcia. Au motivat mereu ca fac bine, dar a ieșit exact pe dos. Uniunea Sovietică a oferit locuri de muncă pentru oamenii din vastul lagăr socialist. Nu mai era interesantă agricultura pentru conducerea revoluționară. Iosif Stalin a poruncit în 1931 pornirea lucrărilor la un uriaș canal navigabil care să facă legătura între Marea Albă și Marea Baltică și cel puțin 150.000 de persoane au fost trimise de stat să lucreze până când proiectul a fost finalizat în 1933. Lucrarea hidrotehnică avea o lungime de 227 km și permitea trecerea unor vapoare cu un pescaj de cel mult 3,5 m. Belomorkanal a intrat în legendele statului comunist și a fost lăudat de politruci prin toate mijloacele oferite de tehnică modernă.
Statul sovietic a oferit locuri de muncă și n-a fost lovit de criză. În realitate, Stalin a făcut totul pentru agravarea recesiunii și n-a fost interesat să realizeze ceva productiv în vremea în care întreaga lume era cuprinsă de furtuna economică. Canalul săpat era conceput să permită transferul de nave militare mici între cele două mări. Erau duse piese și combustibili spre bazele din nord. Locurile de muncă n-au existat deoarece lucrătorii erau deținuți politici de care Stalin dorea să scape cu orice preț. Nu se cunoaște exact numărul celor pieriți și se spune că 25.000, cel puțin, au fost uciși prin înfometare, boli, ger, muncă epuizantă și execuții. Construcția a fost un uriaș măcel exact în vremuri de recesiune.
Se spune că au fost transportate 193 milioane de tone de mărfuri în 75 de ani, dar n-a produs ceva fix în perioada Marii Crize Economice. A fost o altă nebunie a liderului comunist.
Grav este că lucrarea hidrotehnică a fost repetată si-n spațiul românesc pentru a se ajunge la exterminarea elitelor țării din ordinul zbirilor lui Stalin. Nu se știe nici astăzi câte valori intelectuale au fost exterminare de cei ce nu aveau studii și proveneau din cele mai de jos categorii sociale.
Se putea însă și mai rău. Iosif Stalin a fost nemulțumit de modul în care au fost colectate cerealele în Ucraina și aparatul represiv a fost ascuțit împotriva locuitorilor nevinovați. Recolta din 1932 n-a fost slabă, dar mitraliera a fost un eficient colector. A apărut o foamete cumplită în iarna 1932/1933 și care a întrat în istorie sub numele de Holodomor. Au murit cel puțin cinci milioane de suflete. Foamete a fost și-n alte regiuni, statul folosind cerealele pentru hrănirea muncitorilor din fabricile imense sau pentru plata mașinilor industriale importate. Kremlinul a fost totul împotriva popoarelor sovietice și n-a crezut în lacrimi.
Sunt numai două exemple despre cum conducerea comunistă de la Kremlin a provocat și amplificat criza. S-a dat vina pe sistemul capitalist, motivare perfectă din punct de vedere ideologic, și așa s-a mers înainte. Oficial, nici n-a existat o recesiune în Uniunea Sovietică.
Sursă imagine: NARA & DVIDS Public Domain Archive