Recesiunea a început în anul 1929 în SUA și apoi s-ar fi întins în toată lumea. Numai Uniunea Sovietică a scăpat de fenomenul devastator și astfel s-a dovedit că sistemul capitalist de producție este inferior celui comunist, construit pe cele mai valoroase principii științifice din politică. Mai mult. Au fost lansate de către Kremlin programe gigantice de industrializare, ceva ce depășea ceea ce era în lumea capitalistă. Totuși, nivelul de trai nu dorea nicicum să crească și chiar s-a ajuns la o foamete teribilă în 1933, rămasă în istorie cu numele de Holodomor. A fost lovit chiar teritoriul fertil al Ucrainei și condițiile meteo. Cum a fost posibil? Cum a apărut criza devastatoare în lagărul socialist?
Explicația este deosebit de simplă: fabricile sovietice erau concepute să servească efortului de război la scară planetară și Stalin cerea permanent noi și noi mijloace motorizate de ducere a războiului. Tancul era mașina de bază pentru cucerirea unui teritoriu și industria a început din 1928 producția de serie a modelului T-18 și a continuat până-n 1931, livrările urcând la 959 de exemplare. Moscova dispunea de o adevărată flotă de cuirasate terestre și noua formă de armată era deosebit de costisitoare într-o epocă în care statele europene nu aveau mijloace blindate serioase prin număr, calitate și nivelul de uzură.
Tancul T-18 în varianta inițială avea o masă de 5,3 tone și blindajul lăsa de dorit după gustul militarilor sovietici și Stalin a fost de acord să se aloce noi cantități de oțel pentru cuirase. Masa a crescut la 5,68 și apoi la 5,8 tone. Nu se făcea economie de metale când erau destinate industriei speciale.
Mașina era costisitoare, dar mult mai scumpă era producerea de muniție pentru tunul de calibrul 37 mm și pentru mitralierele ce aveau clasicul calibru de 7,62 mm. Se punea accent pe standardizare pentru a simplifica procesul industrial și astfel să sporească livrările. T-18 a fost apreciat de către Iosif Stalin și gurile de foc au primit tot ceea ce le era necesar. Se zice că era criză și se făcea economie la orice pentru populație, dar Stalin a decis că se poate face o creștere a stocului de proiectile de la bord cu 8,3%. A existat o variantă modernizată ce avea tun de calibrul 45 mm, net superior celui clasic de origine francez. Sporea și efectul asupra infanteriei, proiectilul mic fiind echivalent doar cu o grenadă.
Dacă tunul impresionează prin puterea proiectilelor, tot mitralierele sunt cele ce sunt esențiale în lupta cu infanteria. Și aici a fost liderul de la Kremlin generos. S-a trecut de la un stoc de 1.800 de cartușe la unul de 2.016, ceea ce nu pare prea mult pentru istoricii pasionați de megalomanie. Calibrul armelor automate a fost sporit de la 6,5 la 7,62 mm și cartușele erau de calitate devastatoare asupra trupului uman.
Modelul T-18 a fost un produs al Marii Crize Economice și a consumat resursele metalice care rezultau din munca deținuților ce scoteau minereuri și combustibil. A fost doar un antrenament în vederea trecerii la o producție de masă a unor blindate care să includă ultimele descoperiri științifice și tehnice.
Istoricii și cercetătorii în problemele economice ar trebui să acuze mai puțin sistemul economic concurențial și să analizeze mai mult ceea ce a început să producă intens fabricile din întreaga lume începând din 1926. Ideile politicienilor din lagărul comunist au ajutat în mod decisiv la agravarea tensiunilor din lumea producătorilor de bunuri și resursele au fost dirijate spre domeniul militar. Stalin a sacrificat economia Rusiei sovietice și afectat o mare parte a omenirii de dincolo, ceea ce chiar dorea cercul de putere de la Kremlin.
Sursă imagine: Wikimedia Commons