Anul 1939 a adus izbucnirea unui război mondial pentru care toate marile puteri s-au pregătit în mod deosebit, maladiv chiar, în perioada zisă acum interbelică. România a fost atrasă în focul luptelor din voința conducătorilor obsedați de putere și glorie personală, să se simtă bine la auzirea numărului de victime și la vederea orașelor spulberate de bombe. Nu degeaba au fost construite uriașe fabrici care să producă avioane de luptă. Au fost pregătite încă din perioada interbelică centre de rafinare a aluminiului și acestea aveau nevoie de puternice hidrocentrale. Marile forțe ale planetei s-au spionat reciproc și s-a observat care sunt tendințele în domeniile militar și industrial.
S-a acordat o atenție deosebită aviației și cea de bombardament a fost considerată fundamentală în vederea spulberării trupelor inamice. Marile puteri au dezvoltat flote de bombardiere strategice pentru a fi distruse uzinele care ar fi generat produse pentru armată și nimicirea acestor surse de armament era mai importantă decât afectarea trupelor adăpostite în fortificații. SUA dispunea de resurse și au fost întemeiate întregi armate de avioane grele în vederea luptei împotriva Germaniei, dar România era considerată principala sursă de petrol și de combustibil de calitate.
Planificatorii americani dispuneau în sudul Italiei de escadrile de aparate B-17 și B-24 și au considerat o țintă esențială rețeaua de căi ferate din zona București. Un val de avioane a fost trimis pe 4 aprilie pentru a întrerupe traficul de petrol spre Reich și de armament spre front. Raidul a luat prin surprindere apărarea antiaeriană prin amploare și prin faptul că țintele zburau la mare altitudine unde tunurile nu puteau trage cu efect. Bombele lansate au lovit îndeosebi zona dintre Gara de Nord – Chitila, dar precizia a lăsat de dorit și multe încărcături explozive au căzut pe cartierele de locuințe. Datele descoperite de colonelul Gheorghe Florea Creanga -Stoilești confirmă moartea în timp scurt a 2.763 de persoane și alte 2.341 au fost rănite grav de schije și dărâmături. A fost cel mai mare măcel din istoria orașului și raportat la durata atacului. A fost un adevărat genocid împotriva poporului român.
Bombele americane au fost de calitate și au spulberat complet 1.246 de case. A fost un adevărat masacru imobiliar. Raidul aerian a avut o contribuție majoră la conturarea ideii că numai regimul comunist, mai ales în perioada Nicolae Ceaușescu, a adus fericirea românilor prin construirea de locuințe și fabrici. Clădiri interbelice au fost spulberate în câteva clipe și mii de oameni au ajuns sinistrați. Au fost lovite construcții renumite ale orașului. Bombele au avut un impact deosebit asupra sistemului feroviar. Sinele de cale ferată au fost transformate în opere de artă suprarealistă. Au fost distruse ateliere feroviare și 1.000 de vagoane au fost arse de bombele incendiare. Au fost pierdute garnituri de tramvaie și mari pagube au fost generate la instalațiile electrice de mare putere.
Raidul aerian a fost o adevărată crimă de război din cauza unor planificatori care îngrozitor de slab pregătiți din punct de vedere militar și după informațiile oferite de cărțile epocii. Exista lucrarea numită If war comes publicată în SUA și se preciza că un atac împotriva căii ferate în câmpie nu este eficient dacă țintele se aflau în câmpie. Liniile erau prea înguste pentru a putea fi lovite exact și pentru o durată mare. Echipele de intervenție puteau să deschidă circulația trenurilor chiar în mai puțin de 24 de ore. Dacă era necesar, șinele puteau fi puse direct de pe sol până când terasamentele urmau să fie refăcute. În plus, puteau să existe linii de rocadă. Specialiștii americani au avut instinctele primitive ale speciei și au fost interesați să vadă cât mai multă suferință și distrugere. Mai mult. Erau stocuri mari de bombe, combustibil și chiar avioane, deci acestea erau de consumat pentru a nu se întoarce în SUA cu costuri inutile. Anumite firme erau interesate și de livrări noi, generalii fiind pasionați să dispună de munți de armament de calitate. A fost normal să fie vizate triajele din toată Europa și astfel a fost provocat un adevărat genocid printre civili, militarii fiind instruiți să se adăpostească departe de obiectivele interesante pentru piloți.
Bombardamentul din 4 aprilie 1944 a fost o crimă de război împotriva neamului românesc și un masacru absolut inutil din punct de vedere militar. Este interesant de observat că a fost făcută de campioana democrației și cea care cerea evitarea pierderilor în rândurile civililor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons