Subiectele senzaționale pot să aducă multă glorie și succes profesional unor intelectuali și cantitatea poate să țină loc de calitate. S-a publicat mult pe teme legate de Al Doilea Război Mondial și au ieșit de la tipar munți de articole și cărți de documente sau de interpretări. Istoricii români din comunista eră sau cei care au scris după evenimentele sângeroase din decembrie 1989 au demonstrat cu orice preț că relațiile economice și militare cu Al Treilea Reich au fost complet in defavoarea României. Germania nazistă a fost un stat criminal și odios și nu era capabilă să facă vreo faptă bună. A oferit mult armament capturat în Polonia sau îl oferea la suprapreț. Teza istoriografică a rămas drept adevăr științific de necontestat. Repetată la infinit în fața maselor de elevi și studenți, teoria a intrat adânc în creierul social și noile generații de istorici povestesc doar mai frumos și documentat ideile trecutului.
Doi istorici din comunista eră, Gheorghe Zaharia și Constantin Botoșani, au scris că România a reușit să cumpere din Cehoslovacia până la ocupația germană din martie 1939 248 de obuziere de calibrul 100 mm și aceste guri de foc au devenit osatura diviziilor de infanterie. Erau capabile să oprească atacurile de infanterie pe timp de zi și să neutralizeze pozițiile inamice descoperite. Tirul curb permitea și lovirea trupelor adăpostite în tranșee sau după cute de teren. Era un sistem artileristic austro-ungar care se dovedise eficient în Primul Război Mondial și a fost păstrat în dotarea armatelor din regiune prin modernizări sau cumpărarea unor arme noi de la renumită firmă Škoda.
Au fost descoperite prin arhive multe documente interesante după 1989 și unele au fost publicate integral sau parțial de cei care au avut acces în lumea închistată in stil comunist a arhivelor militare. S-a aflat astfel că în perioada 1 ianuarie-1 august 1944 au sosit din Germania 224 de obuziere de calibrul 100 mm. Au sosit astfel în șapte luni guri de foc ce reprezentau 90% din ceea ce au putut cumpăra autoritățile române în timp de pace, începând cu un scandal răsunător, încă din 1930.
Trebuie să fie înțeleși și istoricii care au publicat timp de decenii opere științifice sau de popularizare despre evoluțiile militare din România. Au fost supuși minciunii de toate tipurile și acum trebuie să combată cu înverșunare adevărul pe care tot ei l-au scos la lumină. Au încercat toate procedeele dezinformării, dar publicarea a puține date a dat toată teoria politică peste cap. Germania chiar a trimis mult armament aliatului din Carpați.
Obuzierele Škoda de calibrul 100 mm au fost trimise către București deoarece se dovediseră fiabile și ușor de asamblat. Muniția se producea în ambele state și industria României eră capabilă să livreze țevi noi în locul celor uzate de tirul intens sau avariate de schije. Nu erau ușor de fabricat în condițiile în care Germania ducea lipsă de fier, crom și nichel. Un obuzier în poziție de luptă avea masa de 1.505 kg și implica un volum ridicat de materii prime. În plus, puterea industrială se confrunta cu presiunea exercitată de bombardierele aliate, cele care puteau să nimicească uzine vitale pentru efortul de război la un singur raid. Multe tunuri produse erau din categoria armelor antiaeriene de calibrele 88, 105 și 128 mm, ceea ce afecta producția altor tipuri de guri de foc.
Oare cât timp mai trebuie să treacă pentru ca adevărul să fie scris fără interferente politice și fără încercări jalnice de manipulare a evenimentelor din trecut după gusturile celor ce se cred cunoscători în cercetarea Istoriei? S-ar putea să se constate că Germania a fost cel mai mare furnizor de armament în condiții de război și că a depus eforturi serioase pentru îndeplinirea obligațiilor asumate în fața aliatului din Carpați. Chiar dacă la Berlin exista un centru de putere odios prin ideologia promovată, livrările de armament au fost impresionante. Istoricii români au aplicat o metodă perfectă pentru a demonstra că n-a existat un sprijin serios în domeniul aprovizionării cu arme: erau prea puține.
Sursă imagine: Romania Military
