Declanșarea acțiunilor militare împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022 a demonstrat că liderii de la Kremlin n-au făcut ceva bun pentru popoarele botezate cu termenii de sovietic sau rus. Centrul de putere ascuns în mijlocul Moscovei inventa mereu dușmani pentru a provoca tensiuni și operațiuni militare speciale. Iosif Stalin a fost cel care a organizat Armata Roșie pentru cucerirea întregii planete și economia a fost planificată în vederea atingerii acestui obiectiv ideologic. Societatea a fost manipulată pentru a crede că peste tot sunt fasciști, naziști sau imperialiști ce vor să vină să distrugă minunatele lagăre de concentrare, mult mai multe decât cele ridicate de fanaticii lui Hitler.
Europa putea să nu cunoască Al Doilea Război Mondial dacă Stalin ar fi anunțat clar că va face totul pentru sprijinirea celor care luptau împotriva nazismului și nu s-ar fi semnat renumitul Pact Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939. Germania nazistă nu avea suficiente resurse pentru operațiuni militare de amploare și o Polonie aprovizionată măcar cu mitraliere și tunuri antitanc ar fi fost un zid greu de trecut de blindatele ce erau vulnerabile și la gloanțele perforante. S-a preferat colaborarea cu nazismul și a rezultat un pârjol universal care a ars rău de tot și Uniunea Sovietică. Nu era planul așa, dar evenimentele au evoluat astfel încât toate socotelile prebelice au fost date peste cap.
S-a spus că Stalin a fost de acord cu colaborarea din cauza fricii cumplite pe care o avea față de Wehrmacht. Teoria aceasta a fost inventată ulterior pentru a justifica gesturile de până la 22 iunie 1941 și parcă se potrivea perfect cu respingerea informațiilor despre concentrările de trupe germane de la granița de vest. Este interesant de observat că armata germană nu demonstrase ceva până la 23 august 1939 și avea forțe moderne limitate numeric. Din cauza insuficienței de combustibil, calul era folosit pe scară largă pentru asigurarea aprovizionării trupelor. Nici aviația nu putea să promită prea multe din același motiv. Dotarea cu tancuri a Wehrmacht-ului era mai mult decât ridicolă și nu se putea compara cu ceea ce livrau uzinele mecanice sovietice. Numai în anul 1938 au fost livrate suficiente, 2.270 de exemplare, pentru a forma 11 divizii puternice. Pregătirile în anul următor au fost intensificate absolut întâmplător și au fost modelate în oțel 3.034 de tancuri sau 15 divizii nou-nouțe. Erau aproape câte a putut strânge conducerea nazistă pentru a ataca în 1941. Se poate scrie totuși că au fost puține pentru a putea să se asigure apărarea bastionului comunist și a fost normal ca Stalin să se teamă de renumitele Panzer. Partea interesantă este că fostul seminarist se interesa în mod deosebit de seria BT și uzinele le produceau cu prioritate în variante din ce în ce mai perfecționate. Tunul de calibrul 45 mm de la bord era ideal pentru lupta împotriva tancurilor, dar avea în dotare și muniție explozivă împotriva infanteriei. Nu exista în lume tanc produs în serie care să fie mai performant și au fost livrate doar în anii amintiți 1.585 de mașini din modelul BT-7 clasic, fără radio pentru a lua mai multă muniție la bord.
De ce este interesantă povestea modelului BT-7? Era conceput să fie un blindat rapid și cu autonomie mare. Denumirea chiar însemna Tanc rapid și putea să depășească viteză de 100 km la oră. Drumurile de slabă calitate reduceau performanțele pentru a nu se distruge trenul de rulare.
Tancul este o mașină perfectă pentru acțiuni agresive și se simte ideal dincolo de liniile defensive inamice. Nu exista vreo armată capitalistă capabilă să înjghebeze o apărare perfectă împotriva noului pericol. BT-7 ar fi fost ideal pentru manevre de încercuire și pentru astfel de operațiuni militare a fost conceput. Forțele inamice ar fi fost atacate cu mase de T-26 și infanterie pentru a se deschide drumul larg trupelor mobile. Stalin a planificat totul cu grijă și socotelile s-au potrivit perfect în Polonia sau România. Tancurile BT-7 au fost folosite din ce în ce mai puțin pe teritoriul sovietic deoarece drumurile proaste tăiau din viteză și nu era de preferat să fie utilizate prin noroaie. Senilele înguste nu le recomandau pentru astfel de misiuni și unitățile s-au topit fulgerător în vara anului 1941.
Stalin s-a pregătit să cucerească lumea cât mai repede și a fost adeptul real a ceea ce se numește astăzi Blitzkrieg. BT-ul a fost o bijuterie a tehnicii militare, dar a avut ghinion și n-a putut să demonstreze întregul potențial ofensiv. Toată Europa ar fi ajuns un unic lagăr stalinist în care comuniștii ar fi asigurat efectivele călăilor popoarelor supuse marelui experiment politic.
Politicienii nu se mai satură să încerce să aducă omenirea la o singură religie sau ideologie. Mereu vin cu idei utopice și, din păcate, depun eforturi deosebite pentru a le pune în practică.
Sursă imagine: Timpul.md