Se discută în ultima vreme că statele implicate în ceea ce se vrea a fi o operațiune militară specială ar avea probleme legate de consumul de muniții, lipsuri care au afectat toate armatele în războaiele precedente. Armata rusă, celebră prin pregătirile pentru conflicte de amploare, ar fi ajuns să folosească rachete din perioada comunistă din cauză că au fost epuizate stocurile. Au apărut astfel speranțe că poate războiul va înceta datorită penuriei de instrumente de distrugere.
Specialiștii în artă militară au mai declarat prin martie că trupele ruse au rămas fără muniție, dar s-a văzut că artileria duce greul luptelor pentru spargerea frontului ucrainean și tunurile trag zile întregi asupra obiectivelor râvnite de generali și de conducerea de la Moscova. Folosirea rachetelor de tip vechi nu este un semn de slăbiciune, ci este o întrebuințare a unor vectori de distrugere care oricum ar fi trebuit casați cumva. Dacă ai ceva în depozite, este păcat să nu utilizezi pentru a face curățenie. Lansarea rachetelor ce nu au precizie nu afectează moralul militarilor dornici de afirmare cu orice preț. A început să fie o modă să fie atacate ținte terestre cu ajutorul rachetelor aparținând sistemului S-300 de apărare antiaeriană. Această decizie a comandamentului rus indică o perimare a modelului ce cândva reprezenta un vârf în domeniul luptei contra aeronavelor și se poate scăpa de muniția uzată moral fără să mai apară complicații cu dezactivarea în ateliere specializate. Costă prea mult și se poate scoate un oarecare avantaj din tragerile din Ucraina.
Rusia are muniții din belșug și acestea sunt distribuite trupelor aflate în contact cu inamicul. Există apoi depozite pentru batalioane, regimente și divizii. Sunt apoi concentrări de proiectile în sectoarele de rupere a frontului și artileria consumă foarte mult în unitatea de timp. Alte acumulări sunt realizate la nivel strategic pentru a putea fi dirijate acolo unde este necesar și aceste concentrări se află în apropierea principalelor căi de comunicații. Trenurile și coloanele de camioane deplasează zilnic periculoasele încărcături spre consumatorul final și multe mașini au fost distruse în astfel de activități. Munții de proiectile de la nivel tactic și strategic au fost loviți cu rachete ucrainene și este clar că partea rusă face pregătiri serioase atunci când este vorba de război, operațiune militară specială mai nou în terminologia unor politicieni.
Conducerea de la Moscova acționează în mod planificat și de aceea apar unele probleme cu aprovizionarea. Specialiștii trebuie să calculeze ce se poate trimite pe frontul din Ucraina fără să fie periclitate alte activități ale forțelor armate. Există muniții păstrate pentru frontul din Extremul Orient, China nefiind un prieten de încredere. Alte depozite importante sunt risipite în partea sudică a federației pentru a putea fi utilizate în Asia Centrală, un posibil butoi cu pulbere care să amenințe burta crocodilului. Frontiera cu alianța condusă de SUA primește o atenție deosebită din partea planificatorilor birocrați și aici sunt concentrate arme de calitate, inclusiv în pozițiile avansate din enclava Kaliningrad. Regiunile nordice, izolate, au cotele lor importante pentru a rezista în cazul în care un invadator n-ar avea ce să facă și ar încerca să ia cu asalt lunga linie de coastă dinspre Oceanul Arctic. Rezerve sunt îngropate adânc în depozite speciale și în poziții centrale pentru a fi oricând dirijate spre frontiera amenințată sau pe direcția de ofensivă. Industria primește ordin să înlocuiască munițiile consumate pentru antrenamente și pe frontul din Ucraina. Materiile prime sunt colectate în rezervele naționale pentru orice eventualitate și astfel mineritul are de câștigat. Treptat, întreaga economie începe să fie legată de efortul militar, dar această transformare nu poate să genereze decât sărăcie lucie începând de la periferia vastei federații.
Ucraina este un adevărat devorator de muniții și de tehnică de luptă. Statul rus trebuie să trimită în zisa operațiune militară specială de la cartușele necesare armelor de asalt la rachetele lansatoarelor multiple, cele ce consumă cele mai mari cantități în cel mai scurt timp. Lansatoarele de tip Grad sunt utile pentru luptele apropiate pentru că sunt multe și ieftine. O adevărată grindină de proiectile poate să fie lansată într-un timp scurt asupra trupelor descoperite de cercetarea aeriană prin celebrele drone. Sunt disponibile 40 de rachete a câte 66 sau 70 kg fiecare pe o mașină. Forța de distrugere este însă limitată după gustul strategilor din birouri și au apărut variante capabile să lovească adânc în spatele dispozitivului de luptă. Partea proastă stă în faptul că există lovituri cu o masă de 800 kg și mereu trebuie să existe înlocuitori pentru cele consumate. Numai un lansator de tip BM-30 Smerch poate să transporte și să lanseze 12 dispozitive explozive.
Rachetele tactice sunt mai grele și mai scumpe. Nu se cunoaște numărul celor produse, secret de stat, dar se impune o creștere masivă a livrărilor pentru înlocuiri și pentru menținerea unei superiorități în raport cu alte mari puteri. Cel puțin cele hipersonice trebuie produse în cantități cât mai semnificative pentru a înclina balanța de forțe, veșnica obsesie a celor ce sunt la conducere într-un centru de putere.
Dacă au fost depășite anumite complexe de arme de evoluțiile tehnologiei militare, sunt utilizate în Ucraina pentru a se face economie la capitolul neutralizare. Rachetele antiaeriene de tip S-300 sunt acum lansate împotriva țintelor terestre, chiar dacă n-au suficient exploziv la bord precum rudele clasice sol-sol. Totuși, o rachetă ajunge la o masă de 1.800 kg și dispune de 143 kg de explozibil. Este interesant de precizat că ultimele modele au fost livrate chiar în timpul crizei economice până în anul 2011. Se pare că nici cele din sistemul S-400 nu prea fac față pentru misiunile clasice și s-ar putea să ajungă să îndeplinească același rol de armă sol-sol.
Planificatorii sunt stresați zilnic să aleagă ce anume se poate risipi în Ucraina fără să fie afectate prețioasele încărcături de importanță strategică. Dacă sunt trase împotriva țintelor în acest conflict, înseamnă că principalii competitori devin mai puternici prin faptul că nu au consumuri în afara materialului de antrenament. Ucraina nici nu mai contează în calculele mari și acum competiția este cu China și SUA. Ofensiva este importantă pentru câștigarea unui război, dar cel care atacă este blocat pe o anumită direcție și inamicul îi cunoaște intențiile și tehnica de luptă. Rusia are mari probleme tocmai pentru că are concurenți prea puternici în competiția legată de armament și acum este imobilizată într-o operațiune ce-i roade resursele precum un cancer. Culmea este că nu poate să înceteze ostilitățile fără o mare victorie pentru că-i dispare prestigiul și scade moralul populației. Prestigiul, sau slava din proclamațiile oficiale, este o ceva ce nu prea se vede, se obține greu și se pierde foarte ușor. Moscova a intrat într-o capcană strategică și în fiecare zi se afundă în mlaștina conflictului de uzură ce implică multe și mari costuri. Economia de război duce la ruină și marile probleme vor apărea după încetarea ostilităților.
Nu trebuie să se uite un alt aspect interesant al actualei situații internaționale. Dacă se analizează datele despre bugetele militare declarate public, se va constata că foarte mult armament a mai fost produs în timpul crizei financiare care a debutat în 2007.
Au fost bani de rachete, dar n-au fost pentru spaghete.
Sursă imagine: Pixabay de Joachim Schnürle