Poporul român s-a săturat de lupta politică dusă zi de zi sub formă de înjurături și atacuri la persoană și caută un salvator, un mântuitor. Cum se pare că nu sunt șanse pentru viitor, privirile au fost întoarse spre trecut și astfel s-a ajuns la concluzia că liderul comunist ucis în 1989 a fost cel ce a vrut binele neamului. Se fac mari dezbateri pe stradă și-n familii pentru autoconvingere pe această temă.
Istoricul Petre Opriș a publicat o carte deosebit de documentată despre România în cadrul Organizației Tratatului de la Varșovia și au fost publicate multe informații rămase secrete prin arhive. Din păcate, lucrarea este scrisă în stil științific și este prea puțin accesibilă maselor populare, cele ce nu sunt obișnuite să raționeze. Mai grav. Au fost tipărite multe date la trimiterile de la sfârșitul capitolelor, zonă prea puțin citită din cadrul unei cărți. Dacă s-ar fi deschis tomul la paginile respective, s-ar fi aflat imediat că în anul 1972 a fost acordat un ajutor nerambursabil Republicii Democratice Populare a Yemenului și acesta a constat în 250 AKM, 800 de puști Mauser, 500.000 cartușe de AKM. 10.000 grenade de mână GR-42, instrumentar medical, 5.500 m de pânză, 1.000 perechi de bocanci, 1.000 de pături etc.
Oamenii își mai aduc aminte că erau lipsuri pe piață și armata reutiliza echipamentul până când efectiv nu se mai putea purta. Puțini sunt cei ce știu sau fac legătura cu aceste livrări gratuite către cei ce se presupune că erau prieteni socialiști ai României socialiste. Acțiunile lui Nicolae Ceaușescu nu aveau nici cea mai mică legătură cu fericirea românilor, cei ce erau lipsiți de toate cele pentru a cultiva comunismul la scară planetară. Informațiile din lucrarea lui Petre Opriș se referă doar la cele livrate în 1972 către Yemen, dar lista a fost lungă în toată perioada comunistă și a fost normal să apară datoria externă.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 7/1974