Se consideră astăzi că a fost o economie înfloritoare în România socialistă după 1970, statul comunist având multe fonduri împrumutate din Occidentul capitalist. Au fost unele credite și de prin lumea socialistă. Publicarea de către echipa istoricului Mihnea Berindei a stenogramelor ședințelor din cadrul CC al PCR a scos la lumină o situație gravă în lumea afacerilor de stat și politicienii epocii erau obligați să facă tăieri pentru a mai reduce din deficitul comercial cu lumea capitalistă. Erau cumpărate mărfuri scumpe și înaltă tehnologie în timp ce exporturile se concentrau pe mărfuri puțin prelucrate, ieftine.
Au fost purtate discuții despre cum să se facă economii și s-a ajuns la concluzia că populația din România socialistă să nu mai primească conserve din legume și fructe în cutii de tablă, specială și scumpă, ci să se pună totul în borcane din sticlă. Cum nici aceste ambalaje nu erau suficient de ieftine, Nicolae Ceaușescu a decis să se pună pasta de tomate sau fasolea în borcane de 10 sau 20 kg. Cetățenii lagărului comunist puteau mânca și la comun.
Liderul de la București a mai decis că se pot face reduceri și la nivelul sistemului sanitar. A interzis importul de medicamente și a dat ordin să fie utilizată producția internă. Unul dintre participanți a încercat să intervină și să spună că erau produse farmaceutice speciale, destinate unor boli grave. Nu erau soluții eficiente pe plan intern, dar dictatorul a interzis orice import, singura soluție acceptată fiind schimbul de medicamente. Procedeul era greoi și partenerii externi nu prea erau interesați de astfel de trucuri din moment ce în lumea capitalistă se făceau tranzacții pe bani și la termene precise.
Măsura poate rămânea prin dosarele arhivelor și fără impact social, dar statistica indică un rezultat crud al deciziei: creșterea mortalității în anul 1976. Statul o fi făcut economii, dar autoritățile au înregistrat 7.335 de victime în plus și acestea n-au fost dintre persoanele de la o sută de ani în sus. Sistemul sanitar se degrada de la o zi la alta și dacă spitalele județene impresionau prin dimensiuni și presiunea betonului.
Oare de ce nu erau bani și medicamente în țară pentru pacienții de toate vârstele? Explicația este una foarte simplă: revoluția mondială. Nicolae Ceaușescu a cumpărat în perioada 1970 – 1977 850 de tancuri de tip T-55 și apoi acestea necesitau o întreținere specială. Aveau nevoie de muniție specială, combustibil, uleiuri, lichid hidraulic și alte materiale care să mențină mașinile de luptă în perfectă stare de funcționare. Poate Uniunea Sovietică o fi făcut vreo reducere ca între state din același lagăr politic, dar masa de blindate a costat o avere. La ce erau utile aceste tancuri? Iosif Stalin a scris clar în ianuarie 1924 că trebuie să fie realizată cucerirea întregii lumi și mașinile pe șenile păreau mijlocul perfect de luptă în adâncimea dispozitivului inamic. Modelul T-34 a fost asamblat în serie mare pentru copleșirea forțelor imperialiste și capitaliste, dar n-au mai fost considerate capabile să înfrângă blindatele inamice. S-a trecut apoi la un alt tanc care să fie bun la orice și care să formeze masa pe orice direcție. T-55 a fost modelul de serie pe care Nicolae Ceaușescu l-a cumpărat pentru a ajuta economia sovietică și apoi a dat ordin să fie produs pe plan local. Prețul de vânzare către Egipt a fost de 200.000 de dolari ai vremii și venitul pe cap de locuitor din Produsul intern brut în România nu depășea o mie de dolari. Arhivele mai ascund detalii despre politicile de înarmare ce n-aveau legătură cu fericirea neamului românesc. Au fost aduse și sute de aparate de vânătoare MiG-21 in vederea realizării acoperirii forțelor de pe viitorul front. Nu mai trebuie să precizăm că aviația este o armă deosebit de costisitoare și valurile de aparate nu erau utile statului, așa cum nici celorlalte popoare din lagărul socialist nu le folosea armamentul la ceva.
Locuitorii din spațiul românesc au fost sacrificați pentru utopia cuceririi întregii lumi și statul investea în mijloace cuirasate în vederea participării la lupte împotriva Greciei, Turciei sau Austriei. Conta numai victoria ideologică și oamenii erau păcăliți cu lozinca războiul întregului popor pentru apărarea patriei. Totul se făcea pentru acțiuni ofensive și deosebit de agresive.
Istoricii români n-au valorificat în mod corespunzător textul publicat încă din anul 2016 și este normal ca masele să creadă că înainte era mai bine și era un președinte patriot și iubitor de români.
Deciziile politicienilor pot duce la cumplite catastrofe atunci când sunt aplicate și cele mai multe sunt luate de persoane care n-au o pregătire temeinică în domeniul analizat.
Sursă imagine: Wikimedia Commons