Partidul comunist a venit la putere cu ajutorul tancurilor sovietice de tip T-34 și a rămas să pună în practică tot felul de fantezii politice la adăpostul blindatelor cumpărate pe bani grei și dotate din plin cu gloanțe ascuțite. Poporul român trăiește cu iluzia că s-a făcut ceva util pentru fericirea neamului și ar fi fost prosperitate deoarece administrația de stat , în frunte cu liderul de partid, era eficientă, dedicată intereselor celor munți. Se spune că atunci s-a construit deosebit de mult și oamenii aveau locuințe și locuri de muncă.
Realitatea a fost exact opusă celor zise prin popor și se știe că iluziile conduc masele populare și nu contează cât de absurde sunt. Nicolae Ceaușescu n-a iubit ceva din ceea ce era românesc și a făcut totul pentru satisfacerea plăcerilor personale, dar n-a uitat nici de utopiile socialismului.
Exista în București un spital care era o bijuterie a arhitecturii românești de la sfârșit de secol al XIX-lea și începutul celui următor. Avea interior decorat cu marmură, cea care se întreținea ușor și permitea luptă împotriva agenților patogeni. Avea o capacitate care a fost împinsă până la 500 de paturi în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost renumit după conflict prin tratamentele oferite în cazul traumatismelor din domeniul ortopediei.
Era o instituție medicală eficientă și utilă, dar dictatorul comunist nu putea s-o suporte din cauză că amintea de monarhie și de epoca burgheză. Chiar dacă a făcut față seismelor devastatoare din 1940 și 1977, nu mai era pe gustul dictatorului. N-a contat nici că fusese renovată clădirea după fisurile provocate de forțele telurice. Au fost costuri pentru a funcționa la capacitate și în siguranță, dar nu se uita liderul de partid la detalii financiare și a dat ordin de demolare, la 29 martie 1984 începând distrugerea unui imobil ce adăpostea personalul ce trata membrele românilor ce cădeau pe gheață și nu numai. Nu prea se sinchisea administrația comunistă să asigure eliberarea străzilor de zăpadă și era normal să fie accidente.
Buldozerele și excavatoarele au reușit să spulbere construcția ce înfruntase seisme, incendii și războaie mondiale. Un imobil ce exista și nu implica cheltuieli deosebite cu ridicarea de la zero a fost pus la pământ pentru a satisface poftele unui om care nu făcuse nici măcar o pereche de cizme. Nicolae Ceaușescu a provocat o altă cheltuială inutilă în perioada în care se spune că se făcea totul pentru plata datoriei externe, cea care a fost produsă prin deciziile eronate luate tot de cel ce trăia cu iluzia că este un mare conducător, așa cum spunea propaganda de partid.
Dărâmarea Spitalului Brâncovenesc a fost o altă crimă împotriva istoriei neamului și a provocat traume deosebite în comunitatea medicală, cea care a fost risipită pe unde a dorit regimul totalitar.
Masele populare trăiesc cu iluzii despre bunul conducător, ceva ce este specific tuturor comunităților nemulțumite de conducătorii contemporani. Se cade în trecut și sunt apreciați morții care nu deranjează prin măsuri administrative. Cum Istoria nu este o știință iubită prin școală și mulți elevi vor să audă de la profesori ceva ușor și distractiv, nu este de mirare că se poate crede în rolul benefic al unui om care a fost promovat de un partid propulsat la putere de o forță de invazie care a transformat mulțimile în mase de sclavi ideologici și a ucis tot ce a fost românesc și de valoare.
Nicolae Ceaușescu trebuie să rămână în istorie drept un demolator a ceea ce putea să fie deosebit în România. Fusese cândva Mare, dar a fost distrusă de tancurile Moscovei și comuniștii au fost doar uneltele oarbe ale străinilor. Trăiau însă prea bine pentru a mai fi interesați de nivelul de trai. Oare stăteau la coadă pentru un codru de pâine?
Sursă imagine: Viața medicală