Istoriografia de după 1989 a subliniat cu mândrie că noul lider comunist de la București a dus o politică de emancipare de sub dominația sovietică și o dovadă de independență a fost și menținerea relațiilor cu statul Israel în anul 1967, atunci când țările din lagărul comunist au rupt legăturile diplomatice cu bastionul capitalist din mijlocul lumii arabe. Se poate spune că a fost un gest de eroism, dar acesta a fost în zadar.
Autoritățile de la București n-au fructificat această situație presupus favorabilă și n-au dezvoltat afaceri de amploare cu poporul ce se pricepea la comerț și avea mare nevoie de materii prime, materiale de construcție și produse alimentare. Datele statistice publicate chiar în anuarele oficiale ale statului socialist subliniază această lipsă de interes pentru dezvoltarea unui comerț intens cu o țară ce avea potențial financiar. Exportul de mărfuri românești a crescut de la 136,1 milioane de lei valută în anul 1070 la numai 175,1 milioane lei valută în anul 1980. Se poate scrie chiar că a fost un regres în domeniul schimburilor comerciale deoarece se investise mult în utilaje timp de un deceniu.
Nicolae Ceaușescu a preferat să facă afaceri masive tocmai cu statele rivale Israelului, ceea ce nu era pe placul autorităților din țara de pe malul Iordanului. Liderul de la București n-a putut să fie considerat vreodată prieten al statului evreu și puntea comercială cu lumea capitalistă n-a contat cu adevărat pentru președintele ce se considera atotcunoscător în problemele economice.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 64/1978
