Operele publicate în perioada comunistă nu mai sunt citite, dar sunt pline de informații interesante pentru scrierea Istoriei. Constanța Atanasiu a publicat un articol în Probleme de Geografie, volumul III, despre raionul Mihăilești, teritoriu inclus astăzi în județul Giurgiu. Măsurătorile specialiștilor au dat ca suprafață totală 86.172 ha, un teren de luncă și câmpie deosebit de fertil. Apropierea de București, a dus la dezvoltarea agriculturii și banii capitalei se scurgeau spre satele sudice ale țării. Legumele, fructele și carnea erau produse căutate pe piață și nu lăsa statul să se vândă prea mult din gospodăriile țăranilor. Regimul comunist a luat pământul sătenilor și apoi totul a fost folosit în comun. Cum statul nu se putea organiza eficient și rapid, unele suprafețe au fost lăsate țăranilor pentru a nu se întrerupe furnizarea de legume pe piața unui oraș care avea circa 1.500.000 de locuitori.
Nicolae Ceaușescu încă mai este văzut drept un conducător bun și patriot de către cei ce sunt plictisiți să studieze. Chiar intelectualii refuză să citească Istoria și astfel sunt vulnerabili la manipulări venite din partea celor ce fac orice în vederea preluării puterii. Realitatea a fost că liderul comunist era obsedat numai de ideea să aplice în practică tezele comuniste și indicațiile venite pe linie de partid de peste Prut. O idee dragă dictatorului era cea a sistematizării localităților astfel încât să fie redusă suprafața ocupată de așezări și să fie realizate economii prin comprimarea lungimii rețelelor de utilități. Se anunța și o eficientizare a consumurilor de energie. Orașele și satele au început să fie umplute cu blocuri din beton sau cu case tipizate.
Articolul de Geografie demonstrează că politica centrului de putere de la București era o aberație din punct de vedere logic și științific. Raionul Mihăilești avea numai 2,3 procente ocupate de vatra satelor și terenul neproductiv și bălțile ajungeau la alte 3,7 procente. Politica de distrugere a imobilelor a fost dusă și-n epoca de economie pentru plata datoriei externe. Chiar dacă imobilele nu cereau bani, statul ducea un război înverșunat în numele principiilor marxiste.
Realitatea a fost că Nicolae Ceaușescu n-a fost interesat în mod real pentru obținerea de teren arabil necesar agriculturii. Ce putea să facă doar cu câteva procente din suprafața țării? Costurile transformării erau prea mari în raport cu beneficiile.
Explicația pentru politicile nimicitoare ale dictatorului aveau legătură doar cu ideologia egalitaristă și nu cu eficiența economică. Liderul comunist era specializat în economie, dar rezultatele nu se vedeau în practică. Deciziile luate urmau să șteargă tot ceea ce însemna istoria poporului român și este cunoscută distrugerea unei părți din București pentru Casa Poporului, actuala clădire ce adăpostește Parlamentul României. Cartiere întregi au devenit amintire. Orașul Oradea este plin de palate din jurul anului 1900, dar unele au fost înlocuite cu blocuri înalte. Chiar cetatea legendară este dominată de turnuri din beton. Nicolae Ceaușescu a vrut să șteargă complet trecutul și românii să știe numai de opera unui lider comunist. A doua poftă a dictatorului a fost să radă casele ce erau ultimul bastion al proprietății private, oamenii urmând să locuiască în imobile colective. Societatea urma să fie complet schimbată și obiectivul a fost atins. Sătenii din localitățile asediate de terenurile statului au preferat să plece spre centrele urbane și astfel a dispărut izvorul de populație pentru menținerea densității locuitorilor la un nivel optim. Orășenii nu sunt interesați de familiile numeroase și femeile vor carieră și nu copii. Sunt legi universale ce nu pot fi încălcate în numele ideologiei.
Sursă imagine: Wikimedia Commons