Există ideea în lumea contemporană că liderul comunist a vrut binele românilor, că a plătit datoria externă și a reușit să dezvolte o industrie care oferea locuri de muncă. Această credință puternică apare chiar în rândurile elevilor care n-au cunoscut epoca, dovadă a faptului că masele nu gândesc și repetă idei preluate din folclorul urban sau rural.
Realitatea a fost exact opusă acestor zise cugetări și conducerea de la București nu reprezenta decât o forță de ocupație ce făcea totul pentru fericirea liderilor de la Kremlin în numele ideologiei comuniste. Nicolae Ceaușescu a făcut eforturi deosebite pentru a ține în viață lagărul comunist și n-a contat prețul plătit de români. Statul socialist a plătit mult pentru cele 183.000 t de zahăr aduse în anul 1980. Au urmat alte 194.300 t de substanță dulce în anul următor. Acest aliment definit drept ieftin și cu putere calorică mare era definit de către nutriționiști drept înlocuitor pentru mâncarea de calitate, cea care se exporta.
Statul comunist avea la dispoziție întregul teren al țării și se putea trece la o cultivare intensă a câmpurilor cu sfeclă de zahăr, plantă ce oferă o producție ridicată la hectar. În plus, resturile rezultate din prelucrare puteau ajunge să îngrașe animalele în vederea sporirii producției de carne și de lapte. Nicolae Ceaușescu a ordonat însă realizarea de importuri în vederea menținerii regimului lui Fidel Castro și astfel agricultura românească a fost lipsită de investiții și de cerere pentru anumite mărfuri.
Liderul din Scornicești i-a nenorocit locuitorii patriei socialiste pentru a face totul în vederea extinderii lagărului inventat de Lenin și Stalin.
Sursă imagine: "Epoca Nicolae Ceausescu" de Gheorghe Ioniță
