Poporul român a fost supus la tot felul de restricții începând din 1980 și s-a găsit explicația că totul era necesar pentru o bună funcționare a economiei, o alimentație rațională și, mai ales, pentru plata datoriei externe. A fost normal să fie introduse cartelele ca-n vreme de război și viața românilor tindea spre cea de lagăr adevărat. România chiar făcea parte dintr-un lagăr ideologic și aparatul de propagandă a folosit în mod oficial termenul. Oamenii de astăzi au ajuns să spună că Nicolae Ceaușescu a fost patriot adevărat și că erau necesare unele sacrificii pentru a se ajunge la adevărata independență față de întreaga lume. Masele nu sunt deranjate de faptul că numai România socialistă experimenta în Europa modelul chinezesc de plată forțată a datoriilor.
Poporul român a fost supus la tot felul de restricții începând din 1980 și s-a găsit explicația că totul era necesar pentru o bună funcționare a economiei, o alimentație rațională și, mai ales, pentru plata datoriei externe. A fost normal să fie introduse cartelele ca-n vreme de război și viața românilor tindea spre cea de lagăr adevărat. România chiar făcea parte dintr-un lagăr ideologic și aparatul de propagandă a folosit în mod oficial termenul. Oamenii de astăzi au ajuns să spună că Nicolae Ceaușescu a fost patriot adevărat și că erau necesare unele sacrificii pentru a se ajunge la adevărata independență față de întreaga lume. Masele nu sunt deranjate de faptul că numai România socialistă experimenta în Europa modelul chinezesc de plată forțată a datoriilor.
Regimul de la București începea tare și s-a pus chila în august 1979 a unui crucișător ușor, nava fiind desemnată în timp drept distrugător sau fregată, și lucrările au fost încheiate până la ceremonia oficială de primire în cadrul flotei din 1986. Fregata Mărășești a dispus de rachete antinavă de tip P-15 Termit, cele ce cântăreau câte 2,58 tone.
Nu se putea ca regimul de la București să aibă un singur vapor de luptă și acela cu unele boli ale copilăriei și s-a trecut la construirea de corvete din Clasa Amiral Petre Bărbuceanu, cele patru unități fiind comisionate în perioada 1983-1987. Era prea puțin și s-a trecut la Clasa Contraamiral Eustațiu Sebastian, două unități fiind avansate în construcție în 1989. Alte două chile au fost puse în șantier, dar lucrările au fost stopate din moment ce noile autorități nu aveau nevoie de o flotă de mare largă la dimensiunile dorite de Nicolae Ceaușescu.
Un gânditor conservator va spune că vapoarele respective erau necesare în vederea apărării țării de pericolul sovietic și erau o dovadă a puterii industriei socialiste, orașul Mangalia devenind o uriașă bază navală. Problema era că oțel de calitate era îngropat în structura navelor, armamentul și senzorii venind tocmai din Uniunea Sovietică la schimb cu produse ale economiei socialiste. Erau exportate inclusiv alimente pentru a se face rost de mărfurile cu destinație specială. Ar fi greu de crezut că Nicolae Ceaușescu a fost un opozant real al Moscovei și ar fi primit armamentul necesar dezvoltării unei adevărate flote de suprafață.
Este interesant de observat că populația nu primea banala pâine decât în sistemul umilitor al cartelelor și al cozilor în timp ce statul se ocupa de vapoare cât mai performante. A fost adus și un submarin numit Delfinul, capabil să se apropie în cea mai mare taină de obiective prețioase și să le atace cu torpile puternice. Nu era detectabil deoarece întregul corp metalic era acoperit cu cauciuc de calitate superioară. Nu putea să fie naivă conducerea de la Kremlin și să ofere un torpilor subacvatic unui rebel. Mai mult. Au fost oferite și torpilele și rachetele necesare funcționării.
Cheltuielile militare n-au fost făcute întâmplător. Și Uniunea Sovietică amplifica dimensiunile flotei de război în vederea realizării revoluției mondiale, presiunile asupra economiei contribuind la prăbușirea sistemului economic dezvoltat după ideile lui Stalin în anul 1927. Nicolae Ceaușescu ar fi dorit să vadă extinderea lagărului socialist pe întreaga planetă, dar a fost răpus de complotiști comuniști în decembrie 1989, tot doritori de expansiune militară și de putere.
Liderul de la București n-a făcut ceva bun pentru poporul român, ci a dezvoltat o industrie de război în vederea împlinirii ideilor staliniste scrise în ianuarie 1924. Din fericire, marele război cu lumea capitalistă nu s-a declanșat și o idee despre cum ar fi fost se poate face pe baza imaginilor din Ucraina contemporană. Grav era că ofensiva sovietică împotriva forțelor capitaliste ar fi implicat utilizarea unor bombe nucleare cel puțin în Germania. Răspunsul ar fi fost pe măsură.
Conducătorii din lumea comunistă au fost bolnavi din punct de vedere ideatic și n-au fost departe să incendieze nuclear întreaga planetă din dorința realizării unui singur lagăr în care să fie terorizată toată omenirea de cei care ar fi ajuns la putere. Din păcate, mulți lideri actuali trăiesc într-o lume fantastică.
Sursă imagine: Wikimedia Commons