Primul Război Mondial a fost îngrozitor prin efectele generate în Europa și politicienii au promis că vor depune eforturi deosebite în vederea menținerii păcii cu orice preț. S-a dus chiar o puternică propagandă pentru dezarmare și s-a ajuns chiar la o campanie de eliminare a războiului din relațiile internaționale. Diplomatul Nicolae Titulescu a fost convins să se atașeze acestei cruciade ce era promovată împotriva statelor revizioniste și revanșarde cu ajutorul Societății Națiunilor. Uniunea Sovietică era o campioană a luptei pentru pace și diplomatul român a încercat să profite de prietenia cu ministrul de externe Maxim Litvinov, o persoană amabilă, diplomatică și simpatică. Au fost multe discuții legate îndeosebi de Basarabia și istoricii au scris mult despre acțiunile diplomatului român. S-a reușit chiar restabilirea relațiilor diplomatice dintre cele două state vecine. Erau pași mărunți și Nicolae Titulescu credea că se pot obține rezultate frumoase prin colaborarea cu Uniunea Sovietică împotriva Italiei fasciste și a Germaniei hitleriste. Conducerea de la Moscova părea să fie ceva pașnic sau măcar un fel de boală ce se putea duce pe picioare și agresivitatea revoluționară părea de domeniul trecutului.
Nicolae Titulescu a fost considerat un mare diplomat, a fost ministru de Externe de mai multe ori și a fost puternic implicat în activitatea Societății Națiunilor. A fost apreciat și un adevărat cult s-a format în jurul omului politic, criticat totuși pentru încrederea în conducerea de la Kremlin și pentru susținerea Spaniei republicane. Oare cine să aibă dreptate?
Istoria contemporană a fost scrisă cu șenilele și numai cu ajutorul tancului se poate afla adevărul. Nicolae Titulescu considera că Uniunea Sovietică este o mare putere ce poate să limiteze agresivitatea statelor fasciste și că se poate ajunge la un acord cu Maxim Maximovici Litvinov în problemele existente între cele două state separate de Nistru. Mulți sunt cei ce plâng din cauza demiterii marelui diplomat român în 1936, cel care a fost obligat să trăiască în exil până la deces. Realitatea era însă una deosebit de crudă și nici măcar astăzi istoricii nu pot să vadă adevărul. Adevărul era că dincolo de Nistru se forma o forță blindată fără precedent în istorie și se știe că tancul este prin definiție o mașină ofensivă, șenilele permițând trecerea peste obstacolele naturale și antropice. Iosif Stalin a mers și mai departe și din 1930 au apărut blindatele din seria BT. Au fost importate tractoare agricole din SUA și apoi au fost dotate până la formarea modelelor BT-2, BT-5 și BT-7. Nicolae Titulescu discuta despre pace și la est de Nistru se formau batalioane, regimente și brigăzi de tancuri BT. Savanții obișnuiți din lumea contemporană nu dau importanță unor astfel de detalii. Puțini sunt cei ce au auzit sau au analizat rolul acestor mașini în evoluția evenimentelor istorice și se fac tot felul de generalizări sau se preferă studii pe domeniile civile.
Nicolae Titulescu a fost considerat un instrument util în cadrul politicii staliniste de realizare a unei imagini pozitive a Uniunii Sovietice în lume. Specialiștii militari spuneau că se pregătește ceva serios în lagărul comunist și acum se știe exact că au fost asamblate în 1933 857 de tancuri de tip BT-5. Par puține, dar erau cele mai bune la categoria lor prin tunul de calibrul 45 mm și prin manevrabilitate.
Nicolae Titulescu a fost deosebit de util Moscovei, dar din 1936 nu mai avea valoare din moment ce tancurile și alte tipuri de arme au început să iasă la lumină în timpul Războiului civil din Spania. N-a existat niciodată vreo intenție de pace la Kremlin și Armata Roșie se forma ca mecanism de atac împotriva Europei. Diplomatul român era doar un capitalist ce putea oricând să se întoarcă împotriva lagărului comunist. Maxim Litvinov a fost lăsat să se joace de-a diplomatul pașnic pentru a se realiza mascarea concentrărilor de trupe și a fost schimbat când Stalin a decis să se înceapă revoluția mondială.
Sursă imagine: Gorjeanul.ro