Se spune că omul sfințește locul, iar de multe ori și locul încearcă să sfințească amintirea lor. Trecerea printr-un oraș sau sat ne poate spune multe despre trecutul acestuia, prin monumentele ce păstrează memoria unui eveniment important sau printr-o stradă ce poartă numele cuiva care a fost un sprijin pentru acea așezare la un moment din timp. Același fapt se poate spune și despre localitatea Oarja, aflată în apropierea municipiului Pitești, prin care o să trecem în vizită pentru a vedea locurile ce încă amintesc de evenimentele și oamenii ce au definit evoluția acesteia.
Înainte de a vizita localitatea, merită să spunem câteva cuvinte despre trecutul ei. Deși nu se cunoaște cu exactitate data primei atestări a comunei, în secolul al XIX-lea aceasta purta numele de Stanislăvești și formată din satele Stanislăvești, Catanele, Ceaușești și Lacu-Orjea. În Tabloul de regrupare a comunelor rurale, publicat în 1931, localitatea apare sub numele de Oarja, formată din satele Oarja, Stanislăvești, Catanele și Ceaușești. La mijlocul secolului XX, Catanele a fost preluat de comuna Căteasca, iar în 1968 satul Stanislăvești a fost desființat și lipit de satul Oarja, astfel comuna Oarja fiind astăzi formată doar din Oarja și Ceaușești.
Deși istoria ei este scurtă și modestă la prima vedere, ca orice așezare mică, cei din Oarja au încercat să păstreze relevant trecutul comunei și a oamenilor săi, iar un exemplu excelent este Școala Gimnazială Dumitru Rădulescu cu clasele I-VIII, principala școală din localitate și care poartă numele unui fost profesor ce a predat aici la începutul secolului XX. Din păcate nu au rămas multe informații scrise despre el, dar la fel ca în orice așezare mică, vorbele despre profesor au rămas din generațiile trecute. Mulți bunici își amintesc de la părinții lor de corectitudinea sa, cum reușea să fie blând și aspru parcă în același timp, dar trăsătura de care localitatea își aduce cu cel mai drag aminte era că lui Dumitru Rădulescu chiar îi păsa. Se interesa de fiecare elev în parte și se asigura că toți elevii săi înțelegeau ce explică.
Plecând din curtea școlii, în fiecare an de Ziua Eroilor elevii acesteia se îndreaptă către monumentul dedicat eroilor săi, ai locuitorilor ce au luptat în cele două războaie mondiale. Monumentul se află chiar la marginea dintre satele Ceaușești și Oarja și a fost ridicat în 1921 ca o amintire în onoarea soldaților din Primul Război Mondial, iar în 1945 s-au adăugat plăci de marmură cu soldații din Al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost realizat de sculptorul N. Kaghiorghis, cel responsabil și de Monumentul Eroilor al cartierul Prundu din Pitești. Mai multe detalii despre monument pot fi găsite pe site-ul Memoria Marelui Război. Județul Argeș. Puține se știu despre cei ale căror nume sunt trecute pe plăcile din mica grădina a monumentului, cele mai multe povești despre ei fiind transmise tot prin viu-grai din generație în generație.
După ce trecem de monument și facem stânga, ajungem în cătunul Belegani din Ceaușești unde se află biserica de lemn ce poartă hramurile „Sfinții Voievozi” „Cuvioasa Paraschiva”, „Sfântul Dumitru” și „Sfântul Nicolae. Din păcate nu există foarte multe date istorice, principala sursă fiind înscripția semi-ștearsă în piatră de la intrare. Biserica a primit inscripția în 1873, când a primit asemănarea cu bisericile de zid. Cele mai multe teorii indică faptul că biserica a fost construită în secolul XVIII sau la începutul secolului XIX.
Ca orice comunitate mică, Oarja a reușit să-și păstreze trecutul mai mult prin vorbele și poveștile trecute de la părinți la copii, fără a avea din păcate o istorie scrisă formal undeva. Totuși, faptul că deceniile au trecut și multe povești au rămas în viață nu poate decât să dovedească cât de important este amintirea trecutului pentru localnicii oricărei așezări.
