Imperiul otoman s-a extins de-a lungul drumurilor comerciale pentru a avea astfel acces la surse de finanțare și cetele trimise de sultani au reușit să ajungă până la Isaccea și să pună astfel steagul cu semilună pe malul Dunării. Vadul existent în zonă permitea o trecere ușoară spre regiunile bogate din nord, tocmai bune de jefuit de luptătorii ce combinau fanatismul religios cu ura împotriva așezărilor sedentarilor. Fluviul era bogat în aluviuni și avea o scurgere lentă a apelor, ceea ce ducea la formarea de mlaștini întinse în perioada inundațiilor de primăvară. Erau puține locuri pentru o trecere ușoară și localitatea Isaccea s-a dezvoltat în timp datorită trecerii negustorilor, dar a fost afectată și de acțiunile militare. Existența unor reprezentanți ai statului otoman încuraja dezvoltarea vieții urbane și portul permitea ducerea de mărfuri spre interiorul Europei sau spre Constantinopol. Așezări au început să se dezvolte și la nord de cursul de apă pentru a se profita de intensitatea comerțului din regiune.
Era anul 1557 când un sol polonez a vrut să treacă fluviul și a fost întâmpinat cu alai de către vameșii turci, Ospitalitatea turcească era cunoscută în timp de pace, mai ales când se aștepta și câte un dar din partea musafirilor de rang înalt. Totul s-a schimbat atunci când un cioban a vrut să treacă turma de oi înaintea carelor ambasadorului Poloniei. Funcționarul otoman a dat poruncă să fie legat cel vinovat de nerespectarea unui demnitar și a fost bătut la tălpi în fața reprezentantului diplomatic. Nu trebuia să umbrească vreo faptă bunele relații dintre cele două forțe militare cât timp era pace și se mergea în solie la Sublima Poartă.
Solia din Polonia a stat în orășelul Isaccea în zilele de 29 și 30 iulie 1557 și apoi s-a plecat spre Istanbul. Erasm Otwinowski, cel care a lăsat lapidarele însemnări despre trecerea Dunării, a reușit să surprindă mentalitățile din lumea musulmană, acolo unde oamenii nu aveau valoare și erau toți robii padișahului, Soliman Magnificul fiind deosebit de sever atunci când era încălcat prestigiul de umbră a lui Allah pe Pământ. Vameșul din cetatea dunăreană trebuia să fie pe placul stăpânului și trebuia să demonstreze solului că legea și prestigiul sunt respectate în Imperiul otoman.
Sursă imagine: World History Encyclopedia