clădirea parlamentului maghiar din budapesta
1

Obsesiile maghiare pentru ocuparea de teritorii și de putere

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 4 Iunie 2023 | Nr. 194

Secolul al XIX-lea a fost denumit secolul naționalităților, dar procesul de emancipare a popoarelor a generat tensiuni între etnii în regiunile în care oamenii au fost amestecați de către autorități din diferite motive economice, sociale, politice sau militare. Viena a fost renumită pentru metodele de dominare cu forțe puține masele de supuși. Evenimentele din 1848 au demonstrat conducătorilor habsburgi că presiunea etnică poate să ducă la fragmentarea colosului statal format artificial prin puterea armelor și au fost căutate soluții. Ideea simplă a fost să se găsească un popor cu conducători pasionați de putere pe baza unui trecut războinic. Căderea în altă epocă și megalomania sunt boli specifice ale celor ce se văd demni să rămână în paginile cărților de istorie după o viață de huzur. Împăratul a ales comunitatea maghiară, aproape ideală pentru scopul propus, pentru că avea tradiții războinice și se afla într-o poziție centrală în mijlocul popoarelor slave.

Aleșii n-au dezamăgit și au trecut la aplicarea de masuri pentru supunerea celorlalte etnii centrului de putere de pe Dunăre, Budapesta fiind un oraș supradimensionat prin industrie și construcții pentru a impune teamă și respect. Politica de dominație clasică prin trimiterea de forțe de ordine și represiune a fost considerată insuficientă și s-a trecut la deznaționalizare rapidă prin introducerea limbii maghiare în toate domeniile. Concepția Budapestei era că are drepturi asupra tuturor teritoriilor ce fuseseră cândva în Regatul Sfântului Ștefan și totul trebuia sacrificat pentru acest obiectiv presupus măreț. Era nevoie de mulți locuitori pentru atingerea ideilor celor ce erau la putere și iluziile naționaliste au fost întotdeauna aducătoare de voturi din partea mulțimilor manipulate de cei ce se pricep la planuri viclene.

Conducătorii maghiari au știut să negocieze la sânge cu Viena și au fost ocupate teritorii unde din punct de vedere etnic ungurii reprezentau o minoritate cu pretenții de stăpânire. An de an însă se ducea o activitate intensă de înmulțire a cetățenilor de încredere prin trimiterea de funcționari, cadre didactice, ofițeri etc. Orașele erau considerate adevărate bastioane ale politicii de maghiarizare a unor ținuturi în care nu puteau revendica stăpânirea pe criterii etnice. Timișoara este un exemplu clasic de asalt împotriva unei redute a germanismului și Viena închidea ochii la abuzurile aliatului pentru a menține statul dualist ce arăta foarte bine pe harta Europei. Existau în oraș la 1880 numai 7.745 de etnici maghiari, dar aceștia au ajuns în 1910 la peste 28.000 de suflete, aproape să depășească mulțimile de germani. Era evident că era un plan aplicat sistematic și la care se adăuga atracția unui centru urban în plină dezvoltare. Datele erau oricum strânse de reprezentanții statului maghiar și erau adaptate intereselor de mare regat.

A fost normal ca izvorul etnic să scadă după trecerea Banatului sub control românesc. A plecat ceea ce reprezenta implant al fostului stat austro-ungar. S-a produs o menținere prin sosirea din mediul rural a forței de muncă și a tinerilor la studii, dar s-a ajuns în 2011 la ceva peste 15.000 de suflete.

Scăderea demografică din cauza natalității reduse și a emigrării spre centrul economic de la Budapesta n-a dus la diminuarea poftelor asupra teritoriului statelor vecine. Nu poate fi uitată ușor era în care peste jumătate din Imperiul era sub stăpânirea unei minorități ce era sporită artificial prin deznaționalizare și prin includerea populației iudaice în tabăra ungară. Reprezenta după limba vorbită numai 19,57% din totalul populației imperiului. Megalomania este o boală ce domină creierul politicienilor și amplifică iluziile celor ce trebuie să promoveze ceva pentru a rămâne în funcții bănoase. Este vizibilă și-n politica externă din ultima vreme, liderii din pustă considerându-se importanți dacă luptă împotriva Uniunii Europene și fac jocurile Rusiei. Se mai implică prin tot felul de declarații în conflictul din Ucraina fără să aibă vreo urmă de logică pentru interesele statului.

Sursă imagine: Wikimedia Commons