Marele intelectual din secolul al XIX-lea a avut o soartă mai crudă și a fost cam uitat de urmași în favoarea altor personalități care au avut parte de popularizare deosebită până la nivel de manuale. Generații întregi de elevi au analizat sub toate aspectele nuvela Alexandru Lăpușneanu scrisă cu talent de Costache Negruzzi. Nici nu mai vor să audă adolescenții contemporani de Mihnea Vodă cel Rău sau de Doamna Chiajna, considerate chiar de către unele cadre didactice prea detaliate și pline de arhaisme.
N-a contat prea mult în ecuație nici Odă României!, poezie care a văzut lumina tiparului în anul 1852. Cum tirajele în epocă erau reduse, opera literară a fost repede acoperită de colbul uitării. A fost copleșită de Hora Unirii și de Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. Poezia lui Vasile Alecsandri a venit exact în perioada formării statului național modern și mesajul a fost folosit intensiv în scopuri patriotice. Există un adevărat cult pentru Mihai Eminescu și opera literară din 1867 despre viitorul țării a fost promovată prin manuale, publicații și cu ajutorul mijloacelor electronice.
Omul de cultură muntean a fost atras de o știință nouă, ce fusese timp de sute de ani doar o goană după strângerea de obiecte ciudate sau de preț din subsolul plin de secrete. Alexandru Odobescu a publicat primul studiu științific de Arheologie și tezaurul Cloșca cu puii de aur a intrat în istorie, mai ales că a fost tipărit în limba franceză. Savantul nu putea să fie încântat de comportamentul contemporanilor ce distrugeau urmele trecutului pentru o iluzorie avere sau glorie. A fost absolut normal să se gândească și să scrie un tratat numit Istoria Arheologiei (1877) pentru formarea unor generații de profesioniști care să descopere, salveze și să analizeze științific orice obiect aparținând generațiilor trecute. Omul superior prin pregătire științifică a trăit într-o eră în care mulți intelectuali considerau că nu există un trecut glorios al neamului ancorat între Dunăre și Carpați. Din păcate, opera a fost treptat considerată depășită de evoluția cercetărilor de specialitate și n-a mai fost citită. Cartea este plină de idei interesante, dar fiecare arheolog este grăbit să ajungă celebru și nu mai este timp de analize științifice ale lucrărilor vechi.
Alexandru Odobescu a fost un întemeietor al culturii române, dar n-a avut parte de popularizare precum alți scriitori din epocă. Societatea este dominată mereu de logica adorației și se ajunge la un adevărat misticism pentru anumite idei, personalități, cărți sau obiecte.
Sursă imagine: Portret al lui Alexandru Odobescu realizat de Adelaide Weiss
