Alexandru Odobescu s-a născut în București pe data de 23 iunie 1834 și a fost primul copil al lui Ioan Odobescu și al Ecaterinei Carcaș, având și doi frați mai mici: Constantin și Maria.
A început a studia în casa părintească, iar apoi a devenit elev la Colegiul “Sf. Sava” în anul 1848. După terminarea liceului, Alexandru Odobescu își continuă studiile în Paris la College de France. La 13 decembrie 1853 își susține bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Litere de la Sorbona unde învată limba și literatura franceză, limba latină, limba greacă, istoria artelor, arheologie și științe juridice, dar din păcate nu o termină. În timpul șederii sale în Franța face parte din redacția revistei “Junimea română”, primul său articol fiind intitulat “Muncitorul Român”. Tot din această perioadă sunt și eseul “Bazele unei literaturi naționale”, articolul “Idei asupra procesului societății”, traduceri în limba franceză ale unor creații românești.
Se întoarce în anul 1855 în țară, iar în “Românul” îi apare opera istorică “Mihnea Vodă cel Rău”, iar după trei ani nuvela “Doamna Chiajna”, ambele fiind tipărite în volum în anul 1860.
Alexandru Odobescu a fost numit ministru al Instrucțiunii Publice și a Cultelor, încercând o reformă în educație care nu a funcționat în 1863, iar în 1865 a prezentat Consiliului General al Instrucțiunii Publice o reformă în privința învațământului secundar ce cuprindea două tipuri de școli, acestea fiind liceele, menite pentru pregătirea școlarului pentru facultate și școlile profesionale.
În momentul începerii carierei universitare în anul 1874, a devenit profesor arheolog la Universitatea din București, publicând astfel opera “Pseudokynegheticos”, cea mai importantă scriere a sa.
Tot în același an, Alexandru Odobescu a devenit directorul Teatrului din București, din timpul conducerii sale instituția de cultură purtând numele de “Teatru Național”.
Acesta a fost împotriva intrării României în Războiul de Independență (1877-1878) din motive umanitare, concentrându-se în direcții științifice si îndepartându-se astfel de viața publică. Omul de cultură pierde prea mult timp în luptele politice sterile, dar multe personalități n-au înțeles că trebuie să creeze noi valori intelectuale. Două lucrări importante din această perioadă sunt monografia ”La Tresor de Petrossa” și opera “Istoria arheologiei”. Aceste opere au pus bazele arheologiei științifice și s-a trecut dincolo de etapa vânătorilor de comori prin care erau devastate așezările aparținând vechilor civilizații. A introdus și ideea ca autoritățile să strângă obiectele arheologice descoperite întâmplător, acestea urmând să fie trimise la Academia Română pentru păstrare și studiu.
Alexandru Odobescu a fost numit secretar la Legația română din Paris în anul 1881, iar în 1888 s-a întors definitiv în țară unde a reînceput cursurile la facultate și a devenit directorul Școlii Normale Superioare din București. Acesta și-a luat funcția dobândită în serios, astfel s-a străduit să selecteze cadrele didactice cu exigență, să facă rost de fonduri, încercând să aducă această unitate de învățământ la nivel universitar. A fost interesat și de redactarea de manuale pentru răspândirea științei de carte.
Pe data de 10 noiembrie 1895, Alexandru Odobescu s-a sinucis cu morfină din pricina unei iubiri neîmpărtășite pentru Hortensia Racoviță, profesoară de geografie, fiind cu 30 ani mai tânără decât acesta. Odobescu s-a cunoscut cu tânăra profesoară în 1891, fiind căsătorit cu Alexandra Sașa Pribejean și având o fiică în vârstă de 28 ani. Sașa era descrisă ca o soție îngăduitoare față de soțul ei, acceptând aventurile acestuia. Relația dintre Hortensia și Odobescu a ajuns și la urechile Sașei, dar a trecut cu vederea aventura celor doi, deoarece o considera la fel ca relațiile lui trecute. Bărbatul intentează divorț de soție în speranța că profesoara se va căsători cu el dacă nu va fi într-un mariaj. Hortensia însă nu acceptă cererea lui Odobescu din cauza diferenței de vârstă.
Alexandru Odobescu a mai avut o tentativă de sinucidere în noaptea de 5 spre 6 noiembrie, dar supradoza de morfină nu a fost fatală. A doua tentativă s-a terminat cu decesul său, morfina omorându-l de această dată.
Alexandru Odobescu a fost un geniu al culturii într-o epocă în care totul era de descoperit și publicat în vederea ridicării spirituale a poporului român. Intelectualul român n-a scris pentru gloria personală, ci s-a implicat în formarea elitelor unui neam și în descoperirea valorilor materiale și spirituale ale poporului de la Carpați și Dunăre.
Sursă imagine:Cultură în Iași