Există astăzi o imagine ciudată despre un regim comunist după anul 1965 în timpul căruia s-a construit totul, înainte și după fiind România dominată de conducători care n-au fost interesați să ridice construcții monumentale pentru economie și populație. Numai Nicolae Ceaușescu a fost interesat de popor. Oare să fie adevărată imaginea creată în mentalul colectiv?
Datele statistice publicate în anul 1936 demonstrează că orice gândire colectivă este greșită și se bazează pe o memorie de scurtă durată. Anul 1929 a rămas în istorie prin izbucnirea crizei și numai 258 de clădiri noi de locuit au fost ridicate în orașul de malul Crișului Repede și erau declarate 574 de apartamente. Anul următor au apărut 641 cu 713 spații de locuit. Era dublu în raport cu Timișoara, alt centru urban în plin avânt imobiliar.
Recesiunea mondială cică se extindea, dar în 1931 au fost ridicate alte 258 de clădiri, exact ca înainte de criză. Erau 524 de apartamente, deci nu era o scădere deosebită față de situația de dinainte de manifestarea problemelor economice.
Anul 1932 este considerat de către mulți specialiști drept cel mai dificil din timpul crizei, dar au apărut 394 de construcții noi și cu 674 de apartamente. Se poate discuta de apariția unui întreg cartier și în epocă erau făcute investiții și-n aspectul construcției. Nu se ridica în stil brutalist, inestetic.
Anul 1933 a fost marcat de unele semne ale revenirii la creștere economică, dar încă erau tensiuni sociale de care profitau mișcările extremiste. Orașul din Crișana se dezvolta în continuare și au fost ridicate alte 426 de clădiri cu 664 de apartamente, fiind cel mai dinamic centru urban după capitală și la mare luptă cu Timișoara. Centrul dominant al Banatului a revenit pe locul secund în 1934 cu 468 de imobile, dar și la Oradea au fost ridicate 412 clădiri cu 692 apartamente.
Marea Criză Economică bântuia cu furie, dar se construia masiv în centrele urbane ale României și nu se poate spune că nu exista dezvoltare. Dimpotrivă. Capitala țării și-a îmbogățit zestrea imobiliară în anul 1932 cu 2.868 de clădiri cu 6.152 de apartamente. Era un întreg oraș nou ridicat printre construcțiile mai vechi sau în locul acestora. Poate pentru contemporană părea să stea timpul în loc, dar este evident că România se urbaniza cu o viteză destul de ridicată. Nu exista însă o forțare din partea autorităților ca-n perioada comunistă.
Sursă imagine: Oradea în Imagini
