Fierul a stat la progresul omenirii încă din Preistorie și statele au evoluat în funcție de cantitatea de metal disponibilă pentru unelte și arme. Progresele în fierărie și apoi în știința prelucrării fierului au dus la obținerea aliajului denumit oțel și cererea a fost satisfăcută prin descoperirea furnalelor înalte sau prin eliminarea fosforului din unele minereuri.
România înainte de 1914 trebuia să importe barele de fier și oțel pentru realizarea de mașini și utilaje, dar obținerea fostelor fabrici austro-ungare a adus o adevărată revoluție în metalurgia românească. Producția furnalelor a fost sporită și au fost obținute în 1926 40.946 t de metal bun pentru industrie și armată. Nu era vorba de vreo criză în epocă. S-a ajuns în 1930, primul an complet al Marii Crize Economice la o livrare de 128.419 t, ceea ce era un salt deosebit. Anul 1933 a rămas în istorie prin cantitatea de 144.766 t, mereu producția fiind peste 100.000 t.
Cererea era deosebită în economie și mase din ce în ce mai mari au fost livrate consumatorilor. Recordul a fost atins în anul 1938 prin cele 276.532 t și ar fi fost nevoie de mai mult pentru a se construi durabil și pentru a obține mașini grele.
Evoluția a fost încetinită de dirijarea energiilor spre domeniul militar, dar România Mare a cunoscut progrese deosebite în metalurgie.
Sursă imagine:e-nergia.ro