Pictură realizată de Darie Paula - Paulinia
Politicile lui Adolf Hitler în Europa au provocat un haos în capitalele marilor puteri democratice în care nu prea se dorea declanșarea unui nou război mondial după experiența cumplită începută în 1914. S-a ajuns la concluzia că a ceda teritoriile locuite de germani în Cehoslovacia, Sudetenland, ar duce la o liniștire a apelor pe continent, dar Hitler a mers mai departe și a fost ocupată Cehia în martie 1939. Occidentul și Uniunea Sovietică n-au reacționat energic și Berlinul a început să ridice pretenții asupra zonei Danzig, ceea ce ar fi lăsat Polonia fără ieșire la mare. Era ceva imposibil de acceptat și Puterile occidentale au oferit garanții de securitate Varșoviei la 13 aprilie 1939.
Adolf Hitler era acel om care nu se lăsa convins ușor și a început să inițieze pregătiri militare împotriva statului vecin, dar avea temeri mari să nu se trezească în fața unei noi Antante. Au fost inițiate sondaje la Moscova privind o înțelegere asupra situației din Europa de Est și Stalin a hotărât la 19 august 1939 că se poate semna un document între cele două state totalitare. Ministrul de externe german a fost primit deosebit de cordial la Moscova și pregătirile pentru semnarea actului oficial erau deja făcute. Partea sovietică mai avea nevoie doar de semnătura prietenului nazist pe documentul numit diplomatic Tratatul de neagresiune între Germania și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. A fost denumit în presă și istorie drept Pactul Ribbentrop-Molotov pentru a se da vina pe Germania, dar denumirea a început să fie corectată în Pactul Stalin-Hitler sau Pactul Molotov-Ribbentrop.
Teoretic, actul de la 23 august 1939 sună frumos, două centre de putere promițând că nu se vor ataca. Nici nu aveau cum din moment ce nu exista graniță comună și Wehrmachtul nu dispunea de resursele pentru o campanie în adâncimea teritoriului sovietic. Documentul avea un protocol secret prin care era hotărâtă soarta oamenilor din Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Basarabia. Ambele părți promiteau că vor păstra taina asupra actului diplomatic de tip totalitar și Kremlinul a negat până la căderea lui Gorbaciov existența unei înțelegeri secrete cu naziștii. Moscova a mers mereu pe linia că a vrut să evite un război în care patria muncitorilor să fie atacată de armata lui Hitler, cea mai puternică și mai instruită din Europa. Poporul sovietic a putut astfel să se bucure de aproape doi ani de pace în care au fost pregătite noi arme.
Problema era și este că Reichul lui Hitler era slab pregătit pentru un război chiar în raport cu Polonia. Potențialul german a fost umflat mediatic după desfășurarea ostilităților pentru a justifica acțiunile lui Stalin. Forța de atac a lui Hitler era compusă din tancuri cehoslovace ușoare și din modele germane foarte ușoare și slab dotate la capitolul putere de foc. Panzer I era o mașinuță pentru antrenament militar și era dotată doar cu mitraliere. Motorul slab n-o recomanda pentru lupte în teren greu. Ar fi trebuit să fie doar un mijloc de antrenament. Wehrmachtul era un fel de muzeu unde se realiza un amestec interesant de arme vechi, de captură și de producție recentă. Panzer II era cu o iluzie mai bun decât predecesorul. Nu existau rezerve suficiente de muniții și carburanți, ceea ce nu era un secret nici măcar pentru cititorii presei din anul 1939. Nu exista o pregătire serioasă de război și industria producea ca-n vreme de pace. Berlinul juca încă o dată la cacealma și strategia mersese perfect în cazul Austriei și al Cehoslovaciei.
Iosif Stalin cunoștea starea precară a Germaniei în ceea ce privește resursele și știa că un atac german asupra Uniunii Sovietice era exclus în 1939 prin faptul că erau prea departe bazele de aprovizionare și s-ar fi degarnisit frontiera cu Franța. Armata germană era capabilă de o singură lovitură masivă în toamna anului 1939 înainte de venirea ploilor și apoi a înghețului. Stalin mai știa de garanțiile oferite Poloniei și de aici putea să iasă războiul devastator din lumea capitalistă. Uniunea Sovietică nu avea de ce să se teamă de Paris și de Londra din moment ce generalii acestora nu erau prea dornici de începerea unui conflict cu Reichul. Asaltul unui colos precum Uniunea Sovietică era imposibil cu resursele disponibile în arsenalele puterilor europene. Semnarea tratatului de neagresiune a dus la creșterea impulsivității lui Hitler și s-a ajuns la un conflict cu fosta Antantă Cordială până la 4 septembrie. Nu era târziu pentru oprirea lui Hitler prin închiderea frontierei comune și tăierea oricăror livrări de produse cu caracter strategic, ceea ce Anglia reușise în prima conflagrație mondială. Tovarășul Stalin a fost de acord cu aprovizionarea Reichului cu cereale, petrol, metale și alte mărfuri, ceea ce a dus la creșterea rezervelor de armament și muniții.
Pactul Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939 a dus la distrugerea Europei libere din partea de est a continentului în urma dublei invazii naziste și comuniste. A evoluat și conflictul din Polonia până la nivel de război mondial. Era exact ceea ce dorea Kremlinul în vederea realizării revoluției mondiale sau cucerirea întregii planete în numele comunismului. Adolf Hitler a acționat perfect pe placul lui Stalin până la 22 iunie 1941. Dictatorul comunist a fost cel care a aprins torța nazistă și i-a dat petrol până când a devastat o mare parte a continentului, dar a fost suficient și pentru pârjolirea Uniunii Sovietice. Genocidul provocat la nivel mondial a fost pus apoi în seama lui Hitler și a lui von Ribbentrop, cel spânzurat în urma procesului postbelic. Partea sovietică, apoi cea rusă, a negat cu tărie orice colaborare cu nazismul și se tot caută fasciști cu tancul.
Stalin a fost creatorul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar a dezvoltat un sistem politic în care minciuna este la putere în mod oficial și este normal să fie spus adevărul după trecerea deceniilor. Interesant este că popoarele sovietice au plătit un preț cumplit pentru această aventură din 23 august 1939, dar oricum erau sacrificate să fie carne de tun începând din octombrie 1917. Conducerea comunistă a fost cel mai mare dușman al păcii pe planetă și astăzi liderii de la Moscova se declară păstrătorii ziselor valori staliniste.