Politicienii au promis că vor încerca să facă populația planetei fericită și să nu se mai repete ororile Primului Război Mondial și s-au înregistrat ani de prosperitate. Totuși, unii lideri aveau și alte preocupări atunci când nu rostea discursuri pline de promisiuni frumoase. Puțini erau cei ce bănuiau ce se pregătește în bazele militare.
Anul 1939 era zguduit de tot felul de crize provocate de către un Adolf Hitler tot mai agresiv și populația Europei privea cu teamă spre o Germanie tot mai militarizată. O industrie puternică și o armată echipată modern au provocat o frică deosebită la Moscova și Iosif Vissarionovici Stalin a fost de acord să se semneze actele de colaborare cu Reichul nazist. Teama a persistat și dictatorul sovietic a fost paralizat de superioritatea germană până la 22 iunie 1941 și de aceea n-a dat ordin să fie trecută industria pe picior de război și nici n-a dat ordin de mobilizare a militarilor pentru formarea de noi divizii în cadrul Armatei Roșii.
Adevărul este însă exact pe dos și ar fi trebuit ca Hitler să se teamă de ce se ridica la est de Polonia. În plus, contrar minciunilor lansate și promovate de oamenii de știință, industria sovietică era perfect mobilizată pentru un conflict de amploare. Datele publicate de istoricii ruși pasionați de evoluția tehnicii blindate sunt mai mult decât șocante și demontează toate miturile promovate cu acordul Kremlinului. Fabricile au trimis trupelor în cursul anului 1938, ultimul complet de pace, 2.270 de tancuri, ceea ce ar fi permis alcătuirea a 11 divizii noi și nu exista în lume ceva care să fie comparabil cu ce modelau muncitorii sovietici. Nu erau finisate precum cele occidentale, dar erau mult mai bine adaptate condițiilor de front.
Se poate spune că erau prea puține mari unități de tancuri și că erau necesare noi livrări pentru a se obține o superioritate la capitolul mașini noi. Au fost executate 3.034 de tancuri în tot cursul anului 1939 și se observă că sunt comparabile numeric cu cele pe care Hitler le va strânge în 1941 în vederea declanșării Operațiunii Barbarossa.
Stalin cunoștea calitatea tancurilor germane din timpul Războiului civil din Spania și atunci au fost vizibile exemplare de Panzer I și Panzer II, modele dotate cu armament automat ușor sau cu tunuri de calibrul 20 mm. Erau bune de vânat păsări și nu tancuri.
Stalin dispunea de un arsenal mult mai bogat și mai evoluat și erau pregătite în 1938 93 de T-28 și 11 T-35. Primul era un uriaș prin cele 28 de tone și putea să atace țintele cu un tun de calibrul 76,2 mm, dar nu se compara cu un T-35 de 45 t și care dispunea de un tun de calibrul 76,2 mm și două de 45 mm. Erau inspirate din proiecte străine, capitaliste, și erau perfect utile pentru străpungerea liniilor defensive. Blindajul și puterea de foc le recomandau pentru astfel de misiuni de asalt frontal.
Stalin dispunea în august 1939 de o forță blindată ce depășea orice imaginație și tocmai o testa pe militarii japonezi. Stalin cel timid și fascinat de Hitler a dat ordin de atac și forțele nipone au fost net dominate de cele ce luptau sub semnul stelei roșii. În plus, liderul de la Kremlin a ocupat cu ajutorul tancurilor suprafețe vaste din Polonia și România. Au fost cucerite și zone din Finlanda și Statele baltice au fost ocupate în întregime. Pactul n-a fost semnat de teamă, ci pentru a demonstra lumii ridicarea unei noi forțe blindate și de neegalat.
Stalin mai avea un uriaș avantaj în raport cu Hitler: militari antrenați pe viu. Liderul ascuns după zidurile Kremlinului a dat ordin de ofensivă la 19 august 1939 împotriva trupelor nipone din Manciuria și au pornit la asalt 438 de tancuri și 385 de mașini blindate. A fost un val metalic care i-a șocat pe inamicii asiatici și luptătorii sovietici nu stăteau rău la cruzime și fanatism. Tunurile de calibrul 45 mm puteau să fie utile în confruntările cu infanteria și cu tancurile. Au fost aruncate în luptă mașini care formau două divizii blindate și astfel au fost formate echipaje obișnuite cu focul. Denumirea marilor unități conținea termenul de brigadă pentru a ascunde amploarea pregătirilor de război.
Numai datele din doi ani referitoare la producția de tancuri demonstrează că legendele despre teama lui Stalin și lipsa trecerii economiei pe picior de război au fost doar teze din războiul dus de autoritățile comuniste pentru manipularea creierelor. Istoricii trec prea repede peste detalii și vin cu teze uimitor de simple și, aparent, corecte. Maselor le place stabilitatea în gândire și sunt strânse de o lume a tezelor scurte. În realitate, începuse revoluția mondială sau cucerirea întregului Pământ. Soarta oamenilor din Europa fusese pecetluită și doar trebuia să fie un Hitler care să demoleze Europa Sistemului Versailles. Hitler încerca să ocupe teritorii din Polonia, dar Stalin visa doar la întreaga planetă. Din păcate, istoricii tot repetă tezele lansate de propaganda de la Kremlin.
Hitler a fost prezentat drept un lider dur, obsedat de război, dar primul care a dat ordin de ofensivă majoră a fost timidul Iosif Stalin. Armata Roșie din Extremul Orient a dovedit că are putere de foc zdrobitoare la toate categoriile de armament și au fost luate măsuri pentru corectarea defectelor de proiectare. Industria a trecut la aplicarea observațiilor de pe câmpul de luptă, mai ales cele referitoare la pericolul reprezentat de benzină pentru tancuri. Au fost făcute pregătiri pentru trecerea la motorină și la întărirea blindajelor.
Sursă imagine: Picryl