Statul totalitar format în urma invaziei tancurilor sovietice peste Prut în anul 1944 este văzut de mulți români astăzi drept o epocă în care funcționarii erau corecți și munceau pentru popor. Nicolae Ceaușescu este văzut ca un fel de părinte ocrotitor de către cei ce nu prea deschid cărțile de Istorie. Documentele oficiale ale statului roșu arată o corupție de sus până jos și multă mizerie morală, fiecare zis comunist dorind cu orice preț să aibă o uriașă proprietate privată, eventual țipând că are copii. Odraslele au fost folosite mereu pentru a justifica acțiunile părinților.
Realitatea era că se făceau mari aranjamente pentru acumularea de capital și un act din 1966 al Departamentului Cultelor surprinde tot ceea ce se făcea în numele partidului și al credințelor. A fost tipărit un calendar religios de perete în 100.000 de exemplare, dar au fost facturate numai 65.000. În plus, tipărirea costa 0,16 lei și erau vândute cu 2,5 până la 5 lei, ceea ce genera avere frumușică pentru instituțiile de cult și parohi.
Statul comunist nu prea putea să surprindă activitatea preoților din cauză că aproape toți funcționarii din Departamentul Cultelor luau atenții și formau un aparat compromis, fără prestigiu și autoritate social-politică.
Singura credință adevărată în România a fost cea în avere acumulată prin orice mijloace.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 120/1977
