Orașul de pe malul Argeșului începuse un proces de modernizare după introducerea căii ferate în 1872. Presiunea industrializării se făcea resimțită în toate domeniile. Începeau să apar fabrici adaptate pieței locale. Clădirile începeau să fie mai impozante. Particularii investeau în case mari și frumos ornamentate. Procesul a fost brusc frânat de intrarea în Primul Război Mondial și, pe 16 noiembrie 1916, trupele germane au fost frumos primite de orășeni. Brutalitatea teutonică nu s-a dezmințit. Un document publicat de cercetătorul Teodor Mavrodin prezintă pe scurt amploarea distrugerilor produse de soldățimea împăratului Wilhelm. Comandatura Germană nr. 272 a avut grijă să ardă arhiva orașului și să fure mobilierul primăriei. Școlile orașului au avut aceeași soartă. Serviciul de Pompieri a rămas fără 25 de cai, 150 t de fân și 45 t de ovăz. Piața orașului dispunea de mașini frigorifice și pentru gheață, dar a rămas fără acestea. Pădurile Trivalea și zăvoaiele localității au fost devastate pentru tăierea arborilor groși. Nici măcar cimitirul n-a fost ocolit și a fost distrusă împrejmuirea de 1.200 m. Morții nu aveau nevoie de gard din lemn pentru protecție și era mai util la încălzirea viilor. Primăria Pitești a socotit că valoarea pagubelor se ridica la 2.290.353 lei și 45 de bani. Civilii au avut mai mult de pierdut. Armatele invadatoare au demonstrat că mulțimile înarmate nu pot fi civilizatoare și aducătoare de progres.
Sursă imagine: Coasta de Argint
