Tancul a fost în Al Doilea Război Mondial mașina care a ajutat în mod deosebit la cucerirea unor state și apoi la păstrarea dominației în regiune. Primele au intrat în legendă sub numele de Panzer blindatele germane. T-34 a devenit celebru pe măsură ce soldații germani i-au cunoscut caracteristicile în timpul luptelor dure de pe Frontul de Est.
Iosif Stalin a fost acuzat că n-a ținut cont de avertismentele primite privind un atac german iminent, n-a luat măsuri defensive și astfel forțele inamice au putut pătrunde adânc în teritoriul sovietic și astfel Armata Roșie a suportat pierderi grele. Liderul de la Moscova avea informații exacte despre calitatea blindatelor Wehrmachtului și despre efectivele aproximative ale diviziilor blindate. Știa că avea la dispoziție tancul T-34 care era mai greu decât orice mașină inamică. Cuirasa din oțel avea forme rotunjite și era dispusă înclinat, ceea ce permitea ricoșarea proiectilelor. Era concepută să reziste la obuzele antitanc cunoscute. Tunul de calibrul 76,2 mm cu țeava lungă permitea efectuarea tragerilor de la distanțe de la care tanchiști germani nici nu visau. A fost descoperită o statistică referitoare la dotarea marilor unități blindate din Armata Roșie și acestea aveau 891 de T-34 ce nu puteau să fie mai vechi de decembrie 1939. Raportul de forțe era de 891 la 0, ceea ce liniștea conducerea sovietică. Se știa că industria mai avea alte exemplare în diferite faze de asamblare și testare, ceea ce însemna că noi mașini urmau să intre în rândurile batalioanelor de tancuri. Istoricii și memorialiștii amintesc de un număr mare de exemplare, dar înseamnă că acestea erau încă în faze de testare.
T-34 a devenit un coșmar pentru luptătorii germani și s-a ajuns la concluzia că sunt necesare câte trei Panzer III pentru a se obține o victorie sigură. Trăgând continuu asupra țintei, un blindat ținea ocupat echipajul și permitea astfel celorlalte mijloace motorizate încercau să efectueze o manevră de învăluire. Wehrmachtul avea în inventar 743 de Panzer II, ceea ce însemna 21,8% din efectivele concentrate la granița vestică. Cum T-34 era superior oricărui model german, era normal ca planificatorii sovietici să nu se îngrijoreze de ceea ce pregăteau generalii lui Hitler. Iosif Stalin, declarat nespecializat în problemele militare, a aprobat construirea de tancuri grele în raport cu Panzer IV și le-a trimis spre vest, ceea ce înseamnă că se știa foarte bine ce este dincolo de bornele de hotar. Blindajul gros de 45 mm era dificil de comparat cu ceea ce exista la Panzer III. Doar 30 mm de blindaj vertical nu ofereau suficientă protecție cazul unor lovituri directe. Și calitatea oțelului utilizat era mai bună în lagărul comunist. În plus, simplificarea construcției permitea efectuarea unor reparații ușoare chiar pe linia frontului sau în ateliere mobile modest dotate.
N-a existat la 22 iunie 1941 vreo urmă de surprindere în ceea ce privește calitatea informațiilor culese de serviciile secrete despre forțele mobile inamice, dar modul în care au acționat toate categoriile de arme a adus un rezultat spectaculos împotriva unei armate de masă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons