Anul 1941 a fost plin de surprize militare deosebite și cea mai mare a fost cea care a implicat începerea ofensivei germane împotriva Uniunii Sovietice, forțele Berlinului fiind slab dotate în tancuri pentru un război atât de mare. A venit repede a doua minune: tancurile au înaintat până la Moscova și Leningrad. Chiar dacă multe erau concepute pentru instrucție, au reușit să provoace panică prin manevre de încercuire și Armata Roșie era obligată să se retragă adânc în interior. Rezervele de combustibil erau ridicol de mici, dar germanii au reușit să se descurce.
Două mari puteri erau în afara conflictului și la 7 decembrie 1941 s-a mai produs o surpriză: aviația japoneză decolatăde pe portavioane a lovit baza americană de la Pearl Harbor. Poporul american a aflat cu uimire și supărare că inamicul i-a surprins nepregătiți pe militari și astfel se explică reușitele din timpul atacului și din următoarele șase luni. Istoricii au căutat și găsit vinovați pentru această catastrofă de amploare și chiar președintele a fost atacat pentru această lipsă de activitate.
Realitatea a fost complet diferită. Baza de la Pearl Harbor era plina cu oameni și armament din cel mai greu. Au fost deplasate în poziția avansată opt cuirasate dotate cu tunuri de calibrele 356 și 406 mm și acestea echivalau din punct de vedere numeric cu 80 de procente din flota imperială. Ar fi fost chiar nouă nave, dar USS Colorado era trimis la modernizări pe Coasta de Vest. Un astfel de vapor militar era deosebit de scump și de greu de construit, Germania având în 1941 o singură unitate comparabilă. Uniunea Sovietică nu avea una comparabilă, cele trei existente fiind pur și simplu depășite. Nu se poate spune că n-a existat preocupare pentru dotare. Dimpotrivă. Erau prea multe unități pentru un avanpost. Conducerea de la Washington a trimis într-o bază avansată o flotă care în orice moment putea să fie trimisă spre vest și putea să dea o lovitură rapidă planurilor japoneze. Statul american avea nevoie de un motiv de atac și practica a demonstrat că se poate inventa orice.
Cuirasatele trimise în Oceanul Pacific au fost definite drept învechite, dar dispuneau de câte 10 sau 12 tunuri de calibrul 356 mm ce erau amplasate concentrat în centrul navelor. Patru vapoare japoneze erau la origini crucișătoare de bătălie și erau dotate cu numai opt piese de 356 mm. Erau probleme și cu calitatea blindajului încă din momentul proiectării. Flota americană dispunea de sisteme optice mai bune și aparatură radar pentru corectarea tragerilor pe timp de noapte sau ceață cu armamentul principal, secundar și antiaerian.
Amplasarea cuirasatelor în poziție avansată era utilă pentru ofensivă, dar erau deosebit de vulnerabile în cazul unui atac aerian. S-a considerat însă că un atac asupra unei insule fortificate nu era posibil. Trebuia să se țină cont de diferența de calitate, număr și resurse.
Istoricii și jurnaliștii au căutat să identifice responsabili pentru înfrângerea de la Pearl Harbor și s-a mers până la președintele Roosevelt. În final, varianta oficială a fost că vinovați pentru dezastru au fost amiralul Husband Kimmel și generalul Walter Short. Statul american a luat măsuri pentru concentrarea a 47% din flota de cuirasate în baza insulară și toate planurile priveau acțiuni ofensive. Nu erau săpate tranșee, amplasate arme antiaeriene și avioanele militare nu erau adăpostite sau dispersate și camuflate.
Cuirasatele reprezentau principala forță de izbire în luptele apropiate, dar aveau nevoie de sprijinul aviației. Au fost deplasate 390 de aparate de zbor și era o pregătire deosebită din punct de vedere numeric și în raport cu suprafața insulei. Industria trimisese în Oahu 12 Fortărețe zburătoare B-17, bombardiere strategice ce puteau efectua acțiuni ofensive și la 900 km de baze. Fără încărcătură militară, B-17 era un excelent mijloc de cercetare a vastelor suprafețe oceanici. Japonia nu avea ceva comparabil din cauza insuficienței de aluminiu și de combustibil în imperiul asiatic. Se mai afla pe pistă un aparat B-24 Liberator care i-a șocat pe piloții niponi prin dimensiuni. Era perfect pentru misiuni de cercetare la mare distanță.
Sunt doar două domenii în care au făcut pregătiri intense autoritățile americane și chiar în momentul atacului au mai sosit 12 bombardiere strategice B-17. Insula Oahu mai avea puțin și se scufunda sub presiunea tehnicii militare grele. Erau mai multe cuirasate moderne decât aveau Germania și Italia luate împreună.
Atacul aerian japonez a fost un eșec de proporții din moment ce vapoarele de mari dimensiuni nu puteau fi scufundate în apele puțin adânci și au fost ulterior reparate și modernizate. USS Arizona a fost lipsită de șansă și a fost lovită direct în magazia de muniție. USS Oklahoma a fost ranfluată, dar era prea avariată pentru a mai merita efortul.
Sursă imagine: Wikimedia Commons