Mulți sunt românii care cred că totul s-a făcut în perioada comunistă, mai ales în timpul cât a fost conducător Nicolae Ceaușescu. Locuitorii din Pitești, cei care s-au născut în orașul plin de blocuri cenușii din beton, pot fi ușor de convins că numai cei debarcați de pe tancurile sovietice au fost adevărați patrioți români. O știre apărută în luna martie a anului 2024 vine să desființeze tot ceea ce se crede despre trecut.
Galeria de artă din Pitești a fost adăpostită în fosta clădire a Primăriei Pitești, finisată în anul 1886. Trecerea timpului și-a pus amprenta pe construcția modernă și se impunea o consolidare antiseismică și o refacere a elementelor ornamentale afectate de vitregiile naturii și de poluarea generațiilor interesate de creșterea producției industriale. Muncitorii și muzeografii au avut o mare surpriză atunci când au început să îndepărteze straturile de vopsea ce fusese dată pe pereți după 1945. Cei care au vizitat clădirea înainte de renovare știau pereți albi pe care se aflau tablouri de valoare, aproape 1.200 fiind în grija specialiștilor. S-a constatat că autoritățile comuniste au făcut eforturi deosebite să șteargă istoria și au acoperit cu vopsea picturile existente în fosta clădire administrativă. Nu era posibil să rămână stema regală sau să vizibile portretele unor conducători din trecut în mijlocul orașului ce era supus unei dure politici de sistematizare după idei venite de peste Prut.
Autoritățile comuniste din Pitești s-au apucat să vopsească clădirile istorice, dar acestea tot deranjau prin simpla prezență. S-a practicat schimbarea denumirilor pentru ca populația să uite de personalitățile din trecutul neamului. Era însă prea puțin pentru cei ce doreau să transforme țara într-un veșnic lagăr socialist. Au fost aduse buldozere și excavatoare pentru a se realiza demolarea clădirilor interbelice și chiar a celor din secolele precedente. Trecutul conta doar dacă putea să fie folosit cumva la manipularea evenimentelor istorice ce erau prezentate mulțimilor. Bisericile se bucurau de atenția liderilor roșii și a fost nimicită în 1962 Biserica Sfântul Nicolae, lăcaș de cult ce se individualiza prin ceasul vizibil în orașul modern încă din secolul al XIX-lea. Tot centrul localității a fost umplut cu blocuri în stil brutalist. Casa de Cultură a Sindicatelor a devenit ceva obișnuit pentru iubitorii de spectacole din 1971, dar arhitectura nu se potrivește cu Biserica Sfântul Gheorghe, lăcaș de cult ce amintea încă din secolul al XVII-lea de domnitori și de arhitectura bizantină. Palatul administrativ al județului Argeș a fost ridicat în anii 1969-1970, denumită popular Casa Albă, este un bloc de beton ce trebuia să demonstreze superioritatea regimului comunist în raport cu simbolurile religiei creștine. Doar biserica voievodului Constantin Șerban a mai supraviețuit în mijlocul construcțiilor comuniste, dar planuri de distrugere au fost făcute și oricând puteau să apară nemiloasele excavatoare.
Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu n-au dus vreodată vreo politică național - comunistă și chiar au făcut totul împotriva neamului românesc prin realizarea unei lumi noi din care să nu se schimbe. Nu putea să existe vreo excepție în cazul orașului Pitești.
Poporul român a avut multe realizări în trecut, dar autoritățile comuniste au vrut să topească neamul în masa amorfă a internaționalismului comunist și acum trebuie redescoperită istoria. Din păcate, sub presiunea globalizării, a apărut ideea că nu prea este ceva interesant de vizitat pe meleagurile carpatine și numai ce fac străinii este bun și deosebit. Turiștii români dau bani grei pentru a vedea orice pietricică străină, dar trec nepăsători pe lângă monumentele locale.
Istoria României trebuie să fie descoperită zi de zi și românii trebuie să fie convinși că generațiile trecute au avut realizări deosebite, dar pe care chiar unii istorici români încearcă să le minimalizeze.
Imaginea aparține Ziarului de Istorie. Orice refolosire a acesteia se face prin precizarea sursei.