S-a scris pe larg despre un document a Moscovei din anul 1964, obiectivul principal al conducerii de partid și de stat fiind transformarea României în simplu grânar al lagărului socialist. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a ridicat precum un erou din poveste și s-a opus cu înverșunare tendințelor imperialiste ale Kremlinului și prin economistul Costin Murgescu a dat o lovitură devastatoare celor scrise de Emil Borisovici Valev. Moscova a bătut în retragere și România socialistă s-a putut industrializa după ideile liderilor de la București. Fiecare autor este deosebit de înverșunat împotriva celui ce este definit drept un dușman al statul de la Dunăre și astfel devine un adept al politicii liderului comunist care pare un ocrotitor al neamului.
Este uimitor cât de mult se poate adora minciuna de către întregi legiuni de istorici ce pozează și ei în luptători pentru patrie. Se preferă să nu se facă o documentare științifică și să se repete ceea ce au spus înaintașii, limbajul fiind din ce în ce mai dur și au apărut tot felul de interpretări uimitoare. S-a vorbit chiar că a existat un Plan Valev inițiat de Hitler și este dificil de înțeles de ce era nevoie de această formulare din moment ce calibrul celor două personaje era complet diferit.
Emil Borisovici Valev a fost un geograf sovietic specializat pe probleme economice în sudul Europei și a scris un text despre cum s-ar putea îmbunătăți producția de mărfuri din punct de vedere cantitativ și calitativ. Materialul publicat era un text științific și a fost imprimat într-o revistă de specialitate. Nu avea vreo legătură cu planurile autorităților de la Kremlin și tirajul publicației era modest. Oamenii și autoritățile nu prea se dau în vânt să citească scrieri savante, cam grele pentru cei ce vor să treacă doar veselindu-se prin viață. Se pare că este dificil și pentru intelectuali să parcurgă cu răbdare un material mai lung. Un savant scrie doar pentru cei ce vor să înțeleagă știința.
Valev a fost deosebit de încântat de măsurile inițiate de autoritățile comuniste de la București și n-a scris o vorbă de rău despre politica economică a acestora. Autorul nu putea să scrie despre dezvoltarea agriculturii pentru că ar fi încălcat grav ideologia comunistă, cea în care conta în special industria. Autoritățile comuniste au tratat mereu țărănimea drept ceva ostil și care putea fi dur reprimată cu ajutorul armelor produse de uzinele mecanice și unde statul oferea cu generozitate locuri de muncă. Industria era în centrul atenției liderilor din Moscova și cadrul universitar nu putea să riște postul și chiar libertatea pentru câteva idei bune, dar care nu se potriveau cu tezele celor ce nu gândeau dincolo de câteva formule lansate de Marx, Lenin sau Stalin. Referitor la viitorul României, Valev a admirat ideea dezvoltării combinatului metalurgic de la Galați pentru o producție anuală de patru milioane de tone de oțel, ceea ce era deosebit de mult pentru o țară în curs de industrializare forțată. Era o copie a combinatului de la Magnitogorsk, simbolul comunismului stalinist. A spus în cel mai clar mod că metalul de calitate trebuia să stea la baza industriei constructoare de mașini și cel mai repede trebuia să ajungă în șantierul naval tot din orașul dunărean și astfel să se construiască mai ieftin nave maritime și fluviale. Se putea trece chiar la asamblarea de nave militare.
Industria de tip stalinist trebuia modernizată prin electrificare și Valev a scris că erau ridicate termocentrale pentru care urma să fie utilizat cărbunele, inclusiv cel adus din Uniunea Sovietică, petrolul fiind destinat prelucrării petrochimice în produse cât mai prețioase pentru societate și armată. Combustibilul fosil era voluminos și poluant, energia electrică fiind definită drept soluția ideală pentru instalarea de utilaje cât mai mici și precise. Valev, originar din Bulgaria, a sesizat importanța Dunării în vederea instalării de turbine puternice, dar era o problemă: fluviul era graniță și colaborarea lăsa de dorit între statele socialiste. Geograful sovietic lăuda inițiativa deschiderii proiectului hidrotehnic de la Porțile de Fier I, hidrocentrala fiind situată exact în locul în care se putea obține cea mai mare cantitate de energie electrică fără să fie afectat prea mult teren fertil și nici comunități numeroase nu urmau să fie strămutate.
Valev a scris îndeosebi despre industrializare, dar a fost puțin interesat de domeniile prelucrării lemnului și cel textil. Nici despre încălțăminte și pielărie nu se amintește, chiar dacă erau importante din punct de vedere economic și de absolută necesitate. Este amintită spre final industria alimentară, cea care ar fi avut o piață deosebită pentru făină, conserve, ouă, bulion și ulei pe piața locală, în lagărul socialist și chiar la export în lumea capitalistă în vederea obținerii de valută forte.
Textul lui Valev a fost publicat în traducere românească încă din anul 1964 și au trecut șase decenii și tot se scrie greșit despre ceea ce putea să fie acoperit sub colbul istoriei, geograful sovietic fiind complet uitat în spațiul rusesc. Minciuna este folosită în regimurile comuniste sub orice formă și este cultivată intensiv. Devine credibilă prin repetare și poate să ajungă chiar adevăr științific pentru cei ce cred încă în presupusul patriotism al comuniștilor de la București.
Sursă imagine:Historia