Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut la 16 octombrie 1964 o discuție cu Jegalin, ambasadorul Uniunii Sovietice la București, despre evenimentele de la Moscova și stenograma publicată vine să demonteze mitul unui inventator al național-comunismului în România populară. Reprezentantul Moscovei a venit direct cu avionul pentru a anunța victoria taberei Brejnev fără vărsare de sânge și că relațiile cu conducerea republicii din Carpați vor fi acum din ce în ce mai bune.
Comunistul de la București îl critica pe Nikita Hrușciov pentru faptul că n-a sprijinit agricultura și s-a ajuns în situația ca vastul lagăr sovietic să nu mai dispună de rezerve de cereale și să fie obligat să importe alimente din statele zise aliate și chiar din lagărul capitalist, ceea ce era o mare rușine.
A existat în cursul anului 1964 o polemică în jurul unui text care a ajuns să fie redus la denumirea de Planul Valev și autorul, Emil Borisovici Valev, a fost și este acuzat că a vrut cu orice preț să transforme statul de la Dunăre în grânar al lagărului socialist. Textul geografului de origine bulgară se referea numai la teritoriul ce formase cândva Țara Românească și atingea și problema dezvoltării agriculturii. Conducerea de la Kremlin, începând din timpul lui Stalin, dezvoltase uriașe combinate metalurgice și chimice, ceea ce a implicat o creștere a populației urbane, agricultura fiind ceva absolut secundar. Valev a scris că ar fi trebuit să se facă investiții în domeniu și a fost criticat cu agresivitate pentru că ar fi vrut dezindustrializarea statului popular. Gheorghe Gheorghiu-Dej a recunoscut în fața ambasadorului Jegalin că a fost neglijat un sector fundamental și astfel l-a iertat de toate presupusele păcate pe cadrul universitar din Moscova.
Cum rezultatele puciului din octombrie 1964 au ieșit după dorințele complotiștilor, cazul Valev a fost aruncat undeva sub praful arhivelor. Din păcate, istoricii români după 1989 au considerat că a fost o mare faptă de vitejie criticarea unui simplu articol de Geografie Economică dintr-o revistă științifică de care nu auzise mai nimeni prin patria socialistă. Valev a scris absolut corect din punct de vedere științific și o sporire a recoltelor nu era ceva rău. Chiar se poate spune că bietul om a fost un fel de disident în epoca în care conducerea de la Kremlin lua decizii eronate de desțelenire a terenurilor din stepele uscate și de extindere a uzinelor. A fost o victimă în 1964 a propagandei de la București și apoi a istoricilor români, victime ale lozincilor pline de minciuni din perioada comunistă. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost mereu pe linia Moscovei și n-a existat vreo urmă de naționalism în politica liderului comunist. Falsul eroism a fost cultivat prin cărțile savanților și a ajuns în manualele de pe băncile elevilor. Internetul s-a umplut de cugetări despre cum a fost înfruntată Moscova și ce eroi au fost în 1964.
Cercetătorii români au considerat că aduc ceva revoluționar în istoriografie dacă scriu despre planurile lui Valev de distrugere a economiei socialiste prin creșterea preocupării pentru agricultură. Sectorul agricol urma să devină o adevărată industrie cu impact la nivel internațional prin aplicarea irigațiilor în Bărăgan și nu numai. Zonele de câmpie urmau să primească apă din belșug și recoltele uriașe ar fi dus la apariția de mari, fabrici de pâine și produse de panificație și combinate de creștere a animalelor, cele ce urmau să ofere lapte, ouă și, mai ales, carne, sursă de energie ce nu se găsea în lagărul socialist. Industria grea ar fi trebuit să ofere camioane, tractoare, pompe de mare putere și utilajele necesare realizării de conserve de carne, legume și fructe. Toate fabricile alimentare și sistemele de irigații aveau nevoie de energie electrică și de instalații speciale. Agricultura nu însemna dezindustrializare, ci o creștere a cererii de produse ale fabricilor, satul românesc fiind condamnat chiar de către Gheorghe Gheorghiu-Dej la primitivism în favoarea orașelor. A dus aceeași politică a lui Stalin în lumea rurală, dar își permiteau criticarea celui căzut. S-a mers tot înainte cu idealizarea industriei grele și nu s-a înțeles importanța agriculturii și a industriei alimentare ca un motor al unor întregi regiuni cu teren fertil.
Minciuna repetată insistent devine adevăr și Gheorghe Gheorghiu-Dej a început să fie albit împreună cu Costin Murgescu, omul de serviciu al partidului unic în domeniul economic. N-a existat adevăr spus în comunism și totul era o manipulare a maselor prin lozinci ticluite cu grijă. Chiar istorici renumiți au fost înșelați și au promovat teze despre patriotismul fierbinte al celor puși la putere de tancurile sovietice.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 4/1945