câmp petrolier românia

Planul Valev de industrializare a României în domeniul aurului negru

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 10 Aprilie 2026 | Nr. 1509

Anul 1964 a fost marcat în istoria lagărului comunist de lupta împotriva ideilor lansate de un autor de la Moscova și istoriografia de la București a lăudat după 1989 vitejia economistului Costin Murgescu, un adevărat cavaler roșu pentru drepturile românilor din marele lagăr socialist. Ideea de bază a fost că liderii comuniști doreau o specializare economică și România populară urma să devină un mare grânar pentru zonele industrializate ale imperiului ideologic. Emil Borisovici Valev a fost criticat pe toate părțile și a ajuns printre cei mai cunoscuți oameni din perioadă.

Realitatea a fost că autorul sovietic de origine bulgară a dorit industrializarea părții de sud a României în jurul Dunării, fluviul urmând să fie o aortă a întregii regiuni. Geograful sovietic, nu economist cum au scris cercetătorii, a scris negru pe alb că trebuia să se dezvolte ramura exploatării petrolului, cea care avea tradiție în zona Prahova și ar fi fost culmea prostiei economice să fie abandonată. Era evident că această ramură implica desfășurarea unei munci intense pentru descoperirea de noi rezerve și montarea de noi sonde de petrol sau gaze. Acestea urmau să fie realizate din metal și trebuia să se dezvolte industria metalurgică pentru a nu aduce elemente grele și costisitoare de la distanță. Oțelul putea să provină din Donbas și astfel să fie dezvoltat comerțul dintre cele două state. Rafinăriile aveau nevoie permanent de îmbunătățiri pentru realizarea de produse rafinate în mod superior și Valev solicita și recomanda dezvoltarea unei puternice industrii de utilaj petrolier. Acest domeniu făcea parte deja din domeniul construcțiilor de mașini, cel ce era drag comuniștilor, și implica un număr sporit de personal specializat și un consum de metal produs local sau din import. Costin Murgescu n-a vrut să precizeze, dar mașinile ce urmau să aducă petrolul din adâncuri sau să-l rafineze erau complicate și de mari dimensiuni. Sectorul industrial implica o dezvoltare deosebită și s-ar fi putut realiza exporturi spre Uniunea Sovietică și spre lumea capitalistă.

Se poate observa numai din aceste recomandări că specialistul sovietic estima un progres industrial în regiunea Prahova, cu centrul la Ploiești, dar sondele urmau să fie montate prin multe ținuturi din Muntenia și Oltenia, totul depinzând de pungile de țiței. Nu exista vreo urmă de recomandare de dezindustrializare sau de export al petrolului brut, Valev fiind interesat să sporească eficiența industriei lagărului comunist. Trebuie să dispară complet din istoriografie mitul despre lupta împotriva Uniunii Sovietice în 1964 prin studiul lui Costin Murgescu.

Istoricii contemporani n-au reușit să renunțe la gândirea de tip vechi și repetă tezele apărute imediat după 1989, epocă în care au existat oameni dornici să descopere ceva pozitiv în acțiunile liderilor comuniști de la București. Le-a făcut mare plăcere să găsească fapte de vitejie chiar în epoca stalinistului Dej.

Sursă imagine:Wikimedia Commons