S-a scris deosebit de mult după 1989 despre zisul plan al Moscovei de transformare a României populare în simplu grânar al lagărului socialist și s-a ajuns la concluzia că liderii partidului adus la putere de tancurile cu stele roșii au dat dovadă de un eroism deosebit și au demonstrat că sunt patrioți. Chiar Gheorghe Gheorghiu-Dej a schimbat linia comunismului spre o formă de patriotism și Kremlinul a renunțat la idei în fața unei astfel de riposte. Istoricii de după 1989 au fost încântați de aceste fapte și au discutat chiar despre o independență în raport cu Moscova, ceea ce a atras și simpatia Occidentului. A apărut o întreagă literatură pe tema vitejiei comuniste din 1964 și multe pagini au fost umplute cu texte dure la adresa lui Valev.
Autorii români au căutat senzaționalul și au uitat să se documenteze și să spună adevărul. Grav este că n-au citit nici măcar fragmente din zisul plan și acum nu mai poate fi spus adevărul de rușine. Emil Borisovici Valev a scris negru pe alb că trebuie să se facă industrializarea raioanelor dunărene și încerca să găsească soluții științifice pentru o dezvoltare cât mai eficientă din punct de vedre socialist. A scris în cel mai clar mod că dezvoltarea industrială trebuie să fie făcută în jurul combinatului metalurgic de la Galați, cetate a oțelului ce era în construcție și urma să livreze câte patru milioane de tone de metal pe an. Era un colos industrial care urma să fie o realizat exact după planurile teoretice ale defunctului Iosif Vissarionovici Stalin și să stea la baza industriei constructoare de mașini, cea care era esența economiei de tip comunist. Emil Valev nu putea să scrie despre transformarea României în stat agrar deoarece ar fi intrat în contradicție cu ideologia comunistă și Siberia nu era prea plăcută.
Combinatul de la Galați era văzut drept un simbol al comunismului și Valev lăuda modul de plasare a capacității industriale pe malul unui fluviu, ceea ce ar fi permis deplasarea minereului de fier și a cărbunelui cu ajutorul vapoarelor maritime și fluviale. N-a fost scrisă o vorbă de rău la adresa politicilor economice de la București, dar a fost ales de către politruci drept țintă pentru criticile de tip comunist și astfel s-a ales cu o celebritate de care nu era dornic. A fost urmărit de către liderii de la Moscova și de către superiorii universitari, dar nu i s-a găsit vreo vină.
Articolul de Geografie economică a rămas în paginile revistei universității moscovite și a fost uitat din octombrie 1964. A urmat descoperirea după decembrie 1989 și s-a inventat o întreagă teză istoriografică. Politrucii comuniști au criticat dur articolul științific și au scris clar că era un material de geografie, dar istoricii români au vrut cu orice preț să demonstreze că sunt viteji și au aruncat cuvinte grele la adresa lui Valev. N-au vrut să priceapă faptul că era un profesionist în domeniul de cercetare și că se deosebea complet de politrucii dornici de avansare cu orice preț. A rămas un cadru universitar și după furtuna ideologică de la București și n-a avansat în stil Mihail Gorbaciov. Interesantă rămâne tactica liderilor comuniști de pe malurile Dâmboviței. Au dezlănțuit o luptă de idei în jurul unui articol de geografie, textul fiind publicat în traducere după comentariile lui Costin Murgescu. Dacă Moscova s-ar fi enervat prea mult, s-ar fi răspuns că a fost o deviere a autorului definit drept economist și ar fi fost cumva criticat și trecut pe o linie moartă. Cum Hrușciov a căzut de la putere în octombrie 1964, totul a fost bine pe linie de partid și politrucii de la București au fost mulțumiți și s-au înțeles bine cu gruparea Brejnev. Numai omul de știință Valev a ajuns să plătească faptele săvârșite de agenții comunismului.
Sursă imagine: Infofinanciar.ro