Germania a fost care a ieșit în mod dezastruos din prima conflagrație mondială și valul de nemulțumire populară a dus la dezvoltarea mișcării naziste, cea care promitea prosperitate și glorie. Anexarea fără vărsare de sânge a Austriei și a Cehiei a dus la creșterea sprijinului popular, dar și la impresia că există un conducător genial în domeniile politic și militar.
Cancelarul Adolf Hitler avea în continuare pretenții de spațiu vital și a cerut de la Polonia portul Danzig. Era de așteptat ca Varșovia să nu cedeze și spre est au fost concentrate diviziile Wehrmachtului și la 1 septembrie 1939 a început războiul. Cum victoria a fost obținută într-o lună, s-a anunțat un mare succes datorită ideilor dictatorului de la Berlin și unii încă mai cred în astfel de teorii.
Adevărul a fost că decizia luată a fost o catastrofă din punct de vedere militar. Stocurile de muniție și de combustibil au început să dispară cu o viteză uimitoare și industria nu livra suficient de repede loturi pentru înlocuire. Obuzierele de calibrul 105 mm erau esențiale în cadrul trupelor terestre în luptă cu infanteria fixată în teren și au fost trase puțin peste 1.400.000 de lovituri. Economia a putut să livreze numai 238.000 în septembrie. La cele de calibrul 150 mm s-a înregistrat o depășire de peste 181.000 de obuze în raport cu producția.
Hitler a vrut să declanșeze și un război împotriva forțelor occidentale, dar s-a reușit să se argumenteze pe înțelesul dictatorului că nu sunt stocuri suficiente de proiectile pentru confruntări de amploare. În plus, armata nu era pregătită de lupte pe timp de iarnă, ploile și zăpezile putând să transforme totul într-o mare de noroi.
Problema principală a Germaniei a fost că nu s-a gândit cineva în mod serios la implicarea marilor puteri în război atât de repede. Industria era dependentă de importuri de metale ce veneau chiar din statele inamice și astfel s-a mai rămas doar cu Suedia ca furnizor important de fier. Și mai grav era că nu mai existau surse de petrol, combustibilul sintetic afectând motoarele. Nici măcar România nu era în sfera de dominație a Reichului.
Orice trecere a timpului părea să aducă o întărire a regimului nazist prin acumularea de arme și muniții, dar scădeau stocurile de metale și se mai făcea un pas spre înfrângere. Au fost găsite soluții de tot felul de înlocuitor, dar soluțiile nu se ridicau la valoarea originalelor.
Nu se putea încurca o mare putere doar în consumul de proiectile, dar evoluția evenimentelor militare a demonstrat că nici măcar oțelul nu ajungea pentru Wehrmacht. Berlinul a trebuit să renunțe la proiecte ambițioase din cauza lipsei de blindaje. Au fost terminate cuirasatele Bismarck și Tirpitz, dar proiectele pentru o flotă de suprafață au fost abandonate. Un crucișător greu a fost trimis în Uniunea Sovietică, dar a avut numai jumătate din tunurile de la bord. Fierul începea să curgă spre submarine, tancuri, tunuri și avioane. Fiecare sector avea o cerere în creștere și aceasta însemna o scădere în alte domenii de activitate. Cum nu poți să fii tare peste tot, Germania a ajuns să fie slabă pretutindeni. Nici măcar deplasarea unor unități de elită dintr-un sector în altul nu era o soluție din moment ce fronturile erau prea lungi și separate de spatii vaste unde nu existau mijloace moderne de transport. A trebuit astfel ca industria să livreze locomotive și vagoane, ceea ce a dus la diminuarea cantităților de metale disponibile în industria de război.
Oficialii naziști au acoperit lipsa de gândire și nepriceperea în toate domeniile prin răutate și brutalitate, masele fiind încântate să fie conduse de cei aparent puternici și hotărâți. Apariția unor ofițeri și generali îndrăzneți a dus la obținerea de victorii neașteptate și s-a acoperit o vreme situația catastrofală a înzestrării Wehrmachtului. Soarta armelor s-a întors împotriva Berlinului în mod vizibil din toamna anului 1942 și s-a văzut că a fost un mit al superiorității rasei germane asupra lumii și s-a ajuns ca Reichul de o mie de ani să cadă în mai 1945.
Se spune că trebuie să conducă lumea politicienii pentru că ei vin cu idei bune și reprezintă poporul. Interesant este că lumea politică este formată din cei ce doresc cu orice preț să se afirme și să trăiască bine. Dacă nu se pricep să conducă, emit directive prin care să demonstreze că gândesc, dar ideile lansate sunt catastrofale.
Istoria a demonstrat că gustul puterii este deosebit de plăcut și ia mințile celor ce ajung cumva în cele mai înalte funcții. Povestea se va repeta.
Sursă imagine: Real Instituto Elcano