Aerul nu prea exista în calculele oamenilor de afaceri deoarece părea infinit și nici nu conta în fața sumelor colosale rezultate din producția industrială. Banii aveau miros de fum rezultat din motoarele termice și din furnale.
Creșterea consumului de combustibil fosil, în special cărbune, a dus la impurificarea atmosferei până când politicienii au ajuns la concluzia că trebuie să fie redus sau chiar interzis pentru a se evita schimbările climatice dezastruoase. Au fost semnate tot felul de documente și au apărut motoare tot mai eficiente. S-a trecut și la propulsoare electrice pentru automobile. Teoretic, omenirea este pe drumul cel bun.
Nimic mai fals! Se exploatează cărbunele din ce în ce mai intens și chiar se poate discuta despre o obsesie mondială pentru combustibilul solid. De ce? Este util pentru obținerea oțelului necesar întregii industrii constructoare de mașini, dar cel mai mult este ars în termocentrale pentru obținerea de energie electrică. Sistemul energetic are o problemă ce nu poate rezolvată cu tehnologii curate: are nevoie de instalații de forță care să funcționeze permanent. Termocentralele satisfac această cerință și au avantajul că rezervele de combustibil sunt disponibile în permanență.
China a dus o politică agresivă de dezvoltare industrială și urbană pentru a ajunge stăpâna lumii după standarde comuniste. Fabricile moderne au nevoie de electricitate și centralele de diferite tipuri au apărut peste tot. Legile de mediu au avut valoare doar la nivel declarativ. Dacă în 2007 erau extrase ceva mai mult de 2,5 miliarde de tone de cărbune, s-a ajuns în 2020 la 3,9 miliarde de tone, ceea ce înseamnă peste jumătate din producția lumii.
Obsesiile liderilor de la Beijing nenorocesc planeta intr-un ritm fără precedent în istorie. Excavatoare uriașe distrug scoarța terestră și apoi se otrăvește atmosfera fără milă și îndurare. Dioxidul de sulf stă la baza ploilor acide ce nimicesc pădurile, plămânii verzi ai planetei. Munții de cenușă transformă peisajul și distrug solul prin impurificare cu mercur.
De ce este conducerea comunistă atât de interesată de dezvoltarea economică pentru care se sacrifică toate resursele solului și subsolului? Se poate spune că pentru creșterea nivelului de trai, dovadă stănd blocurile înalte și locurile de muncă. Realitatea este însă mult mai crudă și se continuă politicile inițiate de odiosul Mao. Sistemul economic este construit pentru a susține finanțarea complexului militaro – industrial. Au apărut portavioanele Shandong și Fujiang. Un singur avion J-15 are o masă estimată de 17,5 t și consumă metale precum aluminiu și titan, mari consumatoare de energie în procesul de purificare. Un grup aerian este format din 32 de aparate de ultima generație. Șantierele navale gem de comenzi, dar nici celelalte fabrici nu sunt uitate. Tancuri, tunuri, avioane și rachete ies în serii mari pentru dotarea trupelor și pentru export. Nici nu bănuiesc experții ce se acumulează prin depozite secrete în așteptarea momentului prielnic pentru expansiune mondială.
Conducerea de la Beijing este obsedată să transforme întreaga planetă într-un unic lagăr de concentrare și să nimicească diversitatea de gândire. Conducerea Uniunii Europene duce o politică dezastruoasă și chiar se poate discuta de o trădare din punct de vedere economic și militar prin renunțarea accelerată la termocentralele pe cărbune fără să fie dezvoltate alte surse viabile de energie.
Sursă imagine: Wikimedia Commons