Un sondaj de opinie făcut în Europa în noiembrie-decembrie 2025 a fost publicat în februarie 2026 și jurnaliștii au fost surprinși de faptul că un locuitor din cinci ar vrea o dictatură în locul democrației, cea care pare lipsită de energia dorită de oameni. Li se pare că nu se face suficient de mult și de repede pentru comunități și țară.
Modul de gândire nu trebuie să surprindă și a fost explicată de multă vreme de renumitul psiholog Gustave Le Bon, cel care a murit în 1931. Un geniu poate să piară, dar legile formulate nu pot fi combătute de popoare. Adorarea dictatorilor poate să aibă mai multe explicații. Masele sunt dominate de ură împotriva a tot ce înseamnă valoare. Nu suportă acele persoane care nu oferă imaginea de putere și fermitate. Nu contează ce idei au conducătorii, mulțimile sunt gata să-i urmeze ca o turmă. Popoarele au idei puține ferme și greșite. Indivizii care formează masele se simt puternici și li se aprind instinctele primare primitive și brutale. Civilizația a fost întotdeauna doar o pojghiță care ascunde barbaria specifică speciei.
Regimul nazist dezvoltat de Hitler poate să fie cel mai bun exemplu despre ceea ce pot face iluziile maselor. Acestea au votat în 1932 cu partidul ce promitea că va realiza o Germanie Mare și va organiza o lume perfectă în jurul partidului unic. Democrația nu mulțumea masele populare largi, cele ce nu mai suportau umilințele la care era supusă Germania după înfrângerea din 1918. Se dorea o refacere a puterii militare și a prestigiului țării.
Hitler a avut idei puține, dar a mers pe ideea că tânărul german are un trup puternic și este un militar desăvârșit. A urmat dezvoltarea Wehrmachtului și poporul a fost mulțumit că tinerii deveneau bărbați adevărați. Forțele militare sporeau și masele erau vrăjite de paradele militare și de marile adunări politice. Pregătirile militare nu erau suficiente. Preluarea controlului asupra Rhenaniei a însemnat o nouă iluzie de glorie pe care a primit-o poporul. Obținerea Austriei în 1938 fără tragerea unui foc de armă a dus la creșterea fanatismul ideologic și Hitler putea să facă orice. Prestigiul i-a crescut prin obținerea Ținutului sudeților și apoi a Cehiei.
Tinerii au devenit din ce în ce mai fanatizați și nici nu mai contau consecințele evenimentelor politice și militare. Armata își completa rândurile cu adolescenți pasionați de meseria armelor. Cei mai pătrunși de ideile nazismului ajungeau în diviziile S.S., cele in care cruzimea era apreciată de conducătorii dornici de afirmare. Dictatura poate să fie adorată de cei ce vor să urce în ierarhie și iau decizii ca să fie pe gustul superiorilor. Nimic nu mai pare absurd în lumea ce pare perfectă. Chiar și astăzi mai sunt mulți orbiți de gloria de tip nazist sau de slava de tip comunist.
Iluziile de rasă superioară și de Germania Mare i-au făcut pe germani să se supună orbește celui care spunea că vrea un Reich de o mie de ani. Părea să fie o lume nouă și cu conducători care știu să ghideze masele. Tinerii s-au agățat cu disperare de ideile de partid și care păreau superioare. Cruzimea împotriva străinilor din interior și exterior părea să fie ceva obișnuit.
Dictaturile sunt acele forme de regim politic în care ascensiunea socială cu orice preț ascunde incompetența liderilor dornici să fie pe plac superiorilor. Nu este de mirare că în Al Treilea Reich au fost trimiși la luptă militari cu o armă Kar 98k uzată moral. Nu se putea compara cu semiautomata M1 Garand și milioane de vieți au fost pierdute din cauza deciziei de la Berlin. Erau interese financiare deosebite și armă individuală a fost livrată până la sfârșitul ostilităților. N-a fost suficientă și puștile de captură erau admirate și utilizate, chiar dacă proveneau de la popoarele definite drept inferioare. De ce a fost livrată arma uzată moral în cantități mari până la căderea regimului? Explicația este una singură și a fost universal valabilă: nu se poate trece în dictatură de creierul conducătorului. Hitler a fost combatant în prima conflagrație mondială și cunoscuse performanțele puștilor cu încărcare manuală. Era normal să aprobe seriile mari de arme îmbunătățite. Aceeași situație a fost și în cazul renumitelor grenade cu coadă, cele ce se puteau arunca la o distanță mai mare. Nu produceau însă schijele mortale precum cele din dotarea inamicilor.
Dictatura oferă iluzii și masele se hrănesc cu fanteziile liderilor puternici. Un om bun, cumsecade, nu poate să fie admirat de cei mulți.
Puțini sunt cei din societate care știu că dictatorii sunt obsedați de dezvoltarea forțelor armate și ura din societate va fi dirijată spre exterior. Dușmanii pot fi inventați ușor și motivele sunt și mai simplu de conceput. Provocările sunt realizate cu plăcere de cei din serviciile secrete. Cel care este ferm în idei va rămâne dictator până la sfârșitul vieții și va face orice. Masele vor rămâne cu ideea că a fost un bun conducător și că a dorit fericirea neamului. Așa se crede astăzi că Nicolae Ceaușescu a fost bun la orice pentru poporul român.
Cei care vorbesc despre dictatură se bucură de drepturile existente în democrație și au impresia că acestea sunt specifice și regimurilor autoritare și celor totalitare. Iluziile sunt cele ce domină omenirea și gândirea rațională nu există la nivelul maselor.
Dictatura nu trebuie să fie iubită nici măcar în teorie. Oamenii au mai dat dovadă de lipsă de rațiune atunci când s-au îndrăgostit de comunism și nazism în societățile democratice interbelice.
Sursă imagine: Wikimedia Commons