Orașul de pe malul Argeșului era încă departe de viața trepidantă produsă de revoluția industrială și avea încă un aspect rural, cu multe grădini și copaci impunători. Clădirile înalte din beton nu erau la modă și doar turlele bisericilor aminteau de posibilitățile constructorilor. Populația era destul de liniștită și încerca să-și rezolve problemele cotidiene în vremea zisă de recesiune.
Localitatea era și o puternică tabăra militară unde se afla și sediul Regimentului 6 Artilerie, tunul fiind noul Dumnezeu al conducătorilor. Un depozit de muniție se afla pe strada Negru Vodă și, normal, era păzit de un ostaș înarmat. Nu trebuia cumva să pătrundă străini până la dispozitivele explozive, mulți oameni având idei trăsnite în timp ce încearcă să mimeze gândirea. Politia Pitești raporta către Prefectura Județului Argeș la 25 mai 1931 că bărbați neidentificați au atacat cu pietre postul de pază și au rănit santinela. A fost necesară tragerea unui foc de avertisment și chemarea de ajutoare pentru ca persoanele agresive, poate și sub influența alcoolului, să fugă prin grădini și la adăpostul întunericului. Ostașul din post a fost om cu frică de Dumnezeu și ar fi putut să tragă în cei care s-au apropiat să arunce cu pietre și, după rănirea la față, ar fi fost acoperit de regulament.
Bărbații sunt cei mai mari dușmani ai propriei fericiri atunci când se adună în grupuri și, mai ales, dacă iau câteva pahare cu alcool în plus. Au impresia că sunt cineva dacă înfruntă un pericol și se joacă astfel cu moartea. Erau multe de făcut în România Mare, dar unii preferau să piardă timpul și să încerce să distrugă ceea ce construia statul pentru apărarea comunității.
Arhivele românești au încă multe povesti de spus și cele scrise trebuie să fie verificate pentru a se vedea dacă autorii au interpretat corect datele descoperite prin dosare. Oricând este posibilă o eroare.
Sursă imagine: Bucureștii Vechi și Noi
