Revoluția industrială a dus la dezvoltarea tehnicii și întreaga societate a devenit complicată, ceea ce implica o răspândire a științei de carte. Împăratul Iosif al II-lea al Austriei si-a dat seama de evoluțiile omenirii și a dorit educarea întregii populații școlare. Ideea era bună, dar imperiul n-a fost pregătit pentru un val de educabili. Totuși, statele aveau nevoie de mulțimi de funcționari și de ofițeri instruiți superior. Geniile sunt cele ce pun omenirea în mișcare și școlile de toate gradele s-au răspândit în marile puteri industriale și apoi modelul a fost copiat în cele mai îndepărtate ținuturi. Cea mai spectaculoasă evoluție a fost cunoscută de Japonia, cea care a trecut la săbii medievale la cele mai avansate fabrici constructoare de mașini.
Cadrele didactice au fost cele care au modelat copiii din cele mai izolate regiuni și multe valori au fost descoperite în sate uitate de lume și de istorie. Au fost adevărate locomotive ale progresului și în fiecare an apar noi generații de intelectuali.
Politicienii au profitat de progresele înregistrate în școli și s-au lăudat permanent cu rezultatele din toate domeniile la începutul sau sfârșitul anului de studii. Au spus că vor face totul pentru sistemul de învățământ și că epocă de fericire o să fie pe planetă.
Partea proastă era că au fost perioade în care populația murea de foame și Profesorii erau plătiți cât mai puțin, siliți să spună numai ce dorea centrul de putere și erau arestați fără milă dacă spuneau adevărul științific și despre societate.
Oare cu ce se ocupau politicienii ce nu prea trecuseră pe la școală sau au luat diplome de la instituții inventate pentru zisele elitele ale societății? Uniunea Sovietică a fost un organism statal de tip comunist în care se punea oficial accent pe educație. Rețeaua școlară s-a extins pentru ca fiecare copil să fie prins în sistem și instruit numai și numai după principiile ideologiei totalitare. Instituțiile au produs valuri de tineri pregătiți în diferite grade și se punea problema folosirii maselor de tineri. Se poate scrie imediat că atunci era un stat ocrotitor și fiecare absolvent era trimis spre o fabrică sau în marile ferme de stat. Era un fel de paradis terestru.
Această imagine idilică dispare repede dacă se află că în anii 1932 și 1933 a fost o foamete cumplită tocmai în regiunile producătoare de cereale ale imperiului roșu. Au murit milioane de oameni de toate vârstele în ceea ce se numește Holodomor. A fost luată pâinea de la gura țăranilor pentru hrănirea muncitorilor cât de cât școliți. Ce produceau uzinele de era atât de rău în lagărul socialist? O statistică din iunie 1941 prezintă adevărul. Erau în cadrul Armatei Roșii 7.740.000 de puști și carabine. Erau guri de foc suficiente pentru formarea a 737 de divizii de infanterie, ceea ce era copleșitor de mult pentru orice mare putere. Acestea n-au fost toate puștile livrate de industrie. Altele au plecat spre Spania și China în numele internaționalismului proletar. Finlanda s-a aprovizionat din belșug cu puști de la invadatori.
Stalin le-a dat profesorilor și absolvenților începând din 1939 uniforme militare și i-a trimis pe front să moară pentru zisa revoluție mondială sau cucerirea întregii planet, aceasta urmând să ajungă un singur lagăr socialist în numele ideii utopice de egalitate.
Conducătorii de la Moscova au format oameni instruiți pentru a avea carne de tun și s-a văzut ce prăpăd a fost în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unii profesori tineri s-au mai întors la catedre, dar foarte mulți au rămas sub glie sau au fost prea mutilați pentru a mai ajunge în fața elevilor.
Școala a fost încurajată în mod deosebit să pregătească ingineri și tehnicieni pentru industrie și fabricile au înflorit pretutindeni în vasta uniune. Era o laudă în societate să ai pe cineva inginer în familie. Profesorii au asigurat formarea a valuri de ingineri și arhitecți, mulți ajungând celebri prin proiectarea și realizarea operelor gigantice cerute de regim. Era o politică înțeleaptă și pe gustul maselor ce se credeau ocrotite prin acțiunile puternicilor zilei. Oare să fi fost chiar cum credeau popoarele sovietice?
O lucrare despre modul în care se pregătea armata de război menționa clar că personalul tehnic urma să fie trimis pe front pentru formarea marilor armate mecanizate. Alții erau pregătiți pentru telecomunicații, aviație, radare marină sau producție de armament. Nu se făcea ceva pentru om, ci totul era conceput pentru a atinge obiectivul ideologic privind cucerirea planetei. Logica era simplă: să moară sovieticii pentru a avea Kremlinul supuse mulțimi de robi. Din fericire, marele război cu lagărul capitalist n-a fost declanșat. Chiar dacă oamenii pierdeau timpul cu instrucția militară de masă, liderii comuniști au șovăit până la prăbușirea din 1991. Oare câte destine au fost sfărâmate în accidente de tragere sau în timpul exercițiilor de parașutism? Câte talente s-au stins tocind la infinit lucrările de matematică și fizică pentru care nu aveau abilități?
Sursă imagine: Elevi sovietici de Vyacheslav Argenberg, licențiată sub CC BY 4.0