Luna mai a anului 2023 a adus un val de nemulțumiri sociale și profesorii au fost cei mai nemulțumiți de modul în care cei ajunși în cele mai înalte funcții știu să strângă și apoi să distribuie sumele acumulate prin jupuirea celor de jos în favoarea celor de sus. Teoretic, sistemul de învățământ este un stâlp al statului și asigură formarea unor persoane instruite, capabile să aducă progres deosebit în toate domeniile de activitate și generațiile de cadre didactice au reușit să asigure instruirea unor genii naționale.
S-a muncit în condiții deosebit de grele, în săli mici din clădiri insalubre și în trei schimburi. Statul a dus o politică de instruire a întregii populații de vârstă școlară, ceea ce nu era o politică rea. Din păcate, fondurile alocate erau insuficiente și atunci personalul de la catedră a fost menținut scăzut. Soluția găsită de autorități a constat din includerea în clase a unor efective cât mai numeroase și existau chiar câte 49 de elevi. Creșterea numărului de instituții de învățământ a dus la o reducere până la 36 de educabili și apoi la 28. Pare să fie ceva pozitiv, dar un profesor este pur și simplu copleșit din punct de vedere numeric de cei ce vin cu pretenția să fie mereu în centrul atenției. Cum norma didactică este de 18 ore, un singur om trebuie să se gândească la circa 500 de copii sau adolescenți într-o săptămână.
Statul român a avut mereu probleme financiare și birocrații din partidele care au acaparat puterea după anul 1900 au făcut multe reduceri financiare pentru a rezolva situațiile definite drept de importanță strategică și națională. Politicienii au considerat că sistemul de învățământ nu este productiv și s-au tot tăiat fondurile pentru școli. Investițiile din Învățământ, Cultură, Sănătate și Știință au atins abia 3,3% din totalul banilor alocați pentru București în perioada 1965 – 1983.
Bani erau, dar au fost risipiți în cele mai fanteziste moduri de cei ce doresc cu orice preț un trai bun și n-au vreun interes să rezolve problemele reale ale țării și au reușit performanțe uluitoare în tocarea bugetului. Numai câteva exemple sunt suficiente pentru a înțelege că școala educă, dar în societate există tradiția îmbogățirii cu orice preț și fără vreo urmă de caracter. S-a spus că armata este importantă pentru apărarea frontierelor și au fost aduse in anul 1921 zeci de mii de proiectile din Cehoslovacia, dar acestea au fost absolut inutile și au fost detonate în 1924. Au fost achiziționate apoi 5.000 de arme automate, dar acestea n-au avut vreo întrebuințare. Afacerile cu armament au continuat și întreaga societate a suferit. Au fost cumpărate avioane care se rupeau în timpul zborului.
A venit apoi comunistă eră, cea care se anunța altfel față de perioada capitalistă și lagărul socialist trebuia să aibă un sistem de învățământ care să scoată mase de oameni instruiți uniform. Au avut ideea originală să elimine din sistem profesorii capabili și apoi să fie aduși politruci sumar educați. Regimul Dej a fost un dușman al rațiunii după ideile lui Stalin și banii au fost îngropați în Canalul Dunăre - Marea Neagră în loc să fie folosiți pentru fabrici, locuințe sau școli. Au pierit în chinuri mulți intelectuali ai neamului românesc și proiectul absurd a fost abandonat la indicațiile Moscovei. Nicolae Ceaușescu a reluat ideea stalinistă și sistemul hidrotehnic a fost terminat în 1987. Ar fi fost materiale pentru construirea unor orașe întregi, dar liderul de la București avea indicații clare primite de la Kremlin. Se zice că atunci s-a construit mult, dar cele mai renumite instituții de învățământ sunt adăpostite de clădiri din perioada monarhiei sau chiar din epoca medievală. Ciment și oțel de calitate au fost utilizate pentru ridicarea unei linii de fortificații spre Iugoslavia, în zona de litoral și la adăposturi antiaeriene speciale. Copiii epocii au fost exploatați pe ogoarele patriei socialiste în calitate de sclavi ideologici pentru a forma armatele agricole dorite de Karl Marx în secolul al XIX-lea. Munca forțată era făcută manual sau cu unelte rudimentare în timp ce școlile americane primeau computere.
De ce n-au fost bani în comunism și a apărut o uriașă datorie externă? Explicația este simplă: Nicolae Ceaușescu cumpăra armament din Uniunea Sovietică în cantități enorme. Numai tancuri au fost aduse 880 și apoi acestea n-au produs ceva. Au fost importate tot de peste Prut sute de aparate de vânătoare MiG-21 și o întreagă fabrică lucra pentru întreținerea echipamentului aeronautic. Liderul de la București prefera să aibă un popor de sclavi săraci și înfometați pentru a deține armele necesare revoluției mondiale.
A căzut regimul ceaușist, dar cei care au preluat puterea au văzut în instituțiile de învățământ un loc în care să se laude la început și la sfârșit de an școlar cu faptele personale sau ale celor din partid. Mentalitatea că școala nu produce ceva util s-a păstrat în mentalul politic și n-a contat nivelul studiilor celor pe care votul popular i-a aruncat în vârful piramidei sociale. Educația a primit puțin din buget, dar s-au găsit sume de tocat pe arme inutile. Nicolae Ceaușescu a adus un submarin din Uniunea Sovietică tocmai când oamenii găseau alimentele pe cartelă. Urmașii la putere au vrut să-l depășească în inutilitate și au adus din Marea Britanie două fregate care au fost livrate fără vreo armă la bord. Londra le-a aruncat pentru că erau un coșmar logistic din cauza consumului ridicat de combustibil, dar România nu avea nevoie de coloșii oceanici, dezarmați și arhaici.
Administrația din România a fost într-un permanent război cu sistemul de educație și trebuie să iasă cadrele didactice în stradă pentru trezirea clasei politice ce doarme prin palate imense. Profesorii pot ridica omenirea dacă societatea vrea să evolueze dincolo de banalul cotidian, cel ce poate să fie plăcut și chiar bănos. Un singur sfat științific poate să aprindă genialitatea într-un copil, dar politicienii vin și sting progresul prin deciziile presupus pozitive. Fanteziile politice au nenorocit omenirea.
Sursă imagine: Portal Învățământ