Nicolae Ceaușescu este în continuare simpatizat de către români din cauza politicienilor contemporani, cei ce nu știu cum să conducă un neam și, din lipsă de idei, se ocupă numai cu acumularea de avere prin orice mijloace. Există o disperare ce provoacă dispreț, un fel de fanariotism ce implică obținerea unei funcții și apoi stoarcerea de fonduri astfel încât să nu deranjeze anumite centre de putere. Oamenii îl apreciază pe dictatorul ucis la 25 decembrie 1989 deoarece acesta făcea ceva pentru țară, ridica fabrici, dădea locuri de muncă și locuințe maselor populare. Plata datoriei externe este iar o mare realizare pusă în seama fostului președinte comunist, cel ce a cerut poporului sacrificii în vederea îndeplinirii unui ideal înalt: libertatea completă a țării prin eliminarea dependenței de capitalul străin din ambele lagăre și ducerea unei politici de dezvoltare prin propriile resurse. A trebuit să se primească mâncarea în mod raționalizat pentru a scăpa definitiv din robia banului. Totuși, este ciudat faptul că fabricile regimului duduiau și populația nu avea de unde să primească o coajă de pâine fără umilința statului la coadă. N-ar fi fost posibil să se ofere la export produse industriale și nu din cele alimentare?
Problema epocii roșii a fost că autoritățile de la București nu făceau ceva util pentru locuitori, ci totul era conceput în vederea realizării revoluției mondiale și regimul avea nevoie de multe arme. Nicolae Ceaușescu a cerut sporirea producției naționale de armament și uzinele mecanice și cele chimice îndeplineau indicațiile de partid și de stat. Puterea de foc a unităților militare trebuia să fie sporită și să se renunțe la tehnica uzată moral, cea care era bună numai și numai pentru antrenamente sau în cazul unui război total. S-a trecut la producerea Aruncătorului de bombe, calibrul 82 mm, model 1977, cel ce avea o masă de 43,5 kg și avea nevoie de muniție din belșug, cadența în timpul unei lupte intense putând să fie de 20 de lovituri pe minut.
Era o armă prea slabă după gustul militarilor comuniști și a intrat în producție Aruncătorul de bombe, calibrul 120 mm, model 1982, cel ce avea o masă de 480 kg în timpul marșurilor. Mina cântărea 16 kg și putea să zboare la peste 5.700 m.
Cum tancul este un dușman blindat a tot ceea ce înseamnă tehnică de luptă și ființă vie, au apărut mijloace reactive pentru distrugerea coloșilor metalici. Racheta Malyutka a fost inițial achiziționată din Uniunea Sovietică și apoi a fost fabricată în uzinele socialiste. Avea numai 10,9 kg, dar era mortală pentru orice mașină blindată în condiții ideale. Cum mijloacele militare evoluează rapid, regimul comunist a cumpărat de la marele vecin comunist rachete de tip Konkurs de câte 25,2 kg. Se zicea că România face economii, dar achiziționa armament de precizie, costisitor.
Cum tancul este un dușman blindat a tot ceea ce înseamnă tehnică de luptă și ființă vie, au apărut mijloace reactive pentru distrugerea coloșilor metalici. Racheta Malyutka a fost inițial achiziționată din Uniunea Sovietică și apoi a fost fabricată în uzinele socialiste. Avea numai 10,9 kg, dar era mortală pentru orice mașină blindată în condiții ideale. Cum mijloacele militare evoluează rapid, regimul comunist a cumpărat de la marele vecin comunist rachete de tip Konkurs de câte 25,2 kg. Se zicea că România face economii, dar achiziționa armament de precizie, costisitor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons