Ziua de 6 martie 1945 poate a trecut neobservată de cei ce locuiau în mediul rural, dar a fost data de la care s-a produs ruptura totală între stat și mulțimi și a început un război fără milă și îndurare împotriva sătenilor ce țineau la terenurile pentru care luptaseră în trei mari războaie. Detalii! Țăranul independent pe bucățica lui de teren era ceva inacceptabil pentru fanaticii ideologiei comuniste. S-a trecut întâi la stabilirea de cote mari pe produsele ogoarele, dar aceasta a fost doar pregătirea pentru marea acțiune. S-a început în anul 1949 procesul de colectivizare prin înființarea de ferme colective în care oamenii erau obligați să aducă vitele și uneltele. Sătenii rămâneau astfel săraci lipiți pământului și nici măcar nu se mai puteau numi țărani în lipsa țarinei.
Statul avea grijă să-i convingă pe cei ce se opuneau prin cele mai brutale metode. Au fost execuții demonstrative și sătenii au intrat nesiliți în zisele ferme inventate de statul comunist. Zeci de mii de țărani au fost trimiși în lagăre de concentrare și în mucede temnițe, mulți pierind sau au rămas cu sechele pe viață. S-a tras și cu mitraliera în oamenii revoltați. Securitatea și Miliția au organizat bine operațiunile împotriva poporului român și țărănimea a fost zdrobită. A fost o victorie răsunătoare a regimului totalitar și criminal, anunțată cu surle și trâmbițe în anul 1962. Au mai scăpat sătenii din regiunile greu accesibile, dar statul tot mai lua din terenuri cu orice ocazie.
Aceste măsuri administrative brutale i-au convins pe săteni că nu mai are rost să rămână în satele asediate. Adolescenții plecau la liceu și la facultate pentru un trai mai bun departe de sărăcia planificată de partidul unic. Forța de muncă necalificată era utilă în industria încă dotată cu utilaje simple și acțiunile erau repetitive. Capitala și marile centre industriale absorbeau populația satelor precum găurile negre materia. Cei ce nu se indurau de case practicau naveta și mai țineau în viață comunitățile rurale apropiate de orașe. Cătunele și satele mai izolate au început să piară și fără celebrele programe de sistematizare ale partidului.
Este interesant de precizat că toate aceste măsuri au fost puse în practică după indicațiile clare din Directiva NKVD din 2 iunie 1947. Se stabilea clar că gospodăria țărănească individuală trebuie făcută ineficientă prin toate mijloacele și practic sătenii nu aveau cum să vândă produsele de pe terenuri deoarece statul controla și deținea magazinele și piețele. Grav era că se cerea să nu se vândă către săteni semințe, îngrășăminte și unelte de mare productivitate. Erau acceptate greblele, cazmalele și sapele pentru a avea un debușeu al industriei ce era în plin proces de dezvoltare. Dacă se analizează această indicație, rezultă în mod clar că era un adevărat sabotaj al economiei despre care se spunea că era națională. Țăranii, cei ce reprezentau încă aproape jumătate din populația țării la căderea comunismului, erau îndepărtați de magazine și nici nu conta dacă aveai bani sau nu. Valoarea unei monede este dată de cantitatea de mărfuri de piață și de modul rapid de circulație a masei monetare.
Ar fi fost interesantă dezvoltarea unor fabrici care să producă unelte și utilaje motorizate pentru a se putea obține recolte mai bune în micile gospodării sau în regiunile de deal și de munte. Motocultoarele și motocositorile ar fi avut un succes garantat, dar Nicolae Ceaușescu nu putea să accepte ceea ce era inițiativă privată. Oamenii ar fi strâns bani și bogăția nu era de dorit în socialism. Cei ce locuiesc astăzi în mediul rural pot achiziționa unelte concepute de firma craioveană Ruris Impex SRL și acestea pot fi manevrate chiar de persoane ce n-au o forță musculară deosebită. Piața a fost invadată și de produse ale firmelor renumite în domeniul îngrijirii gospodăriilor. Cam așa ar fi fost normal să se procedeze, dar statul comunist a fost total îndreptat împotriva omului liber și a dus un război total contra locuitorilor în perioada 1944 - 1992.
Comuniștii au reușit să mai facă un experiment eșuat și s-a văzut că țăranii n-au fost interesați de colective. Le-au distrus imediat după evenimentele din decembrie 1989. Mulți au plecat spre Occident pentru a scăpa de viața de lagăr ideologic. Astăzi pot avea la dispoziție unelte, dar statul a reușit să distrugă ideea de animale în gospodăriile personale. Adevărul este că birocrații au fost mereu împotriva agricultorilor și a fost absolut normal să se plece din țară. Autoritățile comuniste și apoi cele democratice au reușit să-i alunge pe oameni din țară cu tot felul de restricții și norme ce erau luate de la Uniunea Sovietică și apoi de la funcționarii Uniunii Europene.
Imaginile aparțin publicației Ziarul de Istorie. Orice folosire a acestora se face doar prin precizarea sursei.